Parliamentary debates

Doamna Lia Ardelean:

"Să iubim şi oamenii ca pe... câinii vagabonzi!"

Trăim vremuri în care democraţia pe cale de instaurare definitivă din România generează situaţii care mai de care mai tragi-comice pentru omul de rând. Personal, nu am nimic împotriva iubitorilor de câini, în definitiv fiecare om are pasiunile şi preocupările lui. Asociaţiile care se ocupă cu drepturile animalelor au reuşit, cu sprijinul unor parlamentari, să promoveze anumite acte normative care pedepsesc oamenii care îşi bat joc de câinii comunitari. Foarte bine! Este în regulă că avem grijă de maidanezii tuturor oraşelor şi satelor.

Nu este în ordine însă faptul că în zilele noastre am ajuns să fim parcă mai mult preocupaţi de câini decât de oameni, de milioanele de oameni care trăiesc într-o sărăcie lucie, de cei bolnavi, de cei bătrâni care au o pensie de 14 lei, de oamenii care, pur şi simplu, nu mai găsesc nici o bucurie pentru o clipă de zâmbet.

Avem legi pentru maidanezi, să nu-i supere nimeni cu nimic, dar avem mii de români care aşteaptă de câţiva ani banii cuveniţi cailor pe care i-au pierdut din cauza statului, în urma programului naţional de eradicare a anemiei infecţioase ecvine.

Avem legi pentru câini, protejaţi şi atunci când rănesc grav sau chiar omoară copii nevinovaţi, dar continuăm să batjocorim instituţional românul de rând, când e vorba de accesul la actul de sănătate, educaţie, muncă...

Avem legi pentru animale, dar românii se sinucid pentru că au fost evacuaţi din casele unde au stat zeci de ani, iar pensionarii de boală sunt aspru sancţionaţi financiar pentru simplul motiv că au vrut să supravieţuiască.

Corupţia şi birocraţia escaladează zilnic în detrimentul omului de rând, plătitor onest de taxe şi impozite către stat. Şi atunci, întreb respectuos, fără să supăr asociaţiile care protejează câinii: pe oameni cine îi protejează? Nu de câini, ci tot de oameni, din aceia cu suflet de câine...