Parliamentary debates

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia politică pe care o prezint în plenul Camerei voi încerca să vă reţin atenţia asupra câtorva aspecte privind rezultatele Guvernului Adrian Năstase obţinute în domeniul industriei şi resurselor.

În concepţia Programului de Guvernare în acest domeniu, Guvernul Adrian Năstase a pornit de la starea reală a industriei româneşti, la preluarea mandatului, la sfârşitul anului 2000, când producţia industrială era mai mică cu 16,3% faţă de 1996, cu 22% mai mică în industria extractivă şi cu 14,3% în industria prelucrătoare.

Reducerea volumului total de investiţii în anul 2000, pe ansamblul economiei cu 39,9% faţă de 1996, în condiţiile promovării unei politici fiscale defectuoase, nestimulative pentru producţie şi investiţii, a făcut să nu poată fi susţinute acţiunile de modernizare, de creştere a competitivităţii produselor industriale în condiţiile concurenţiale ale pieţei.

Ca urmare a implementării Programului de guvernare, producţia industrială a crescut cu 8,2% în 2001, faţă de 2000, şi cu 5,6% în 2002 faţă de 2001, concomitent cu sporirea veniturilor populaţiei prin creşterea salariului minim de la 700.000 lei la 2.500.000 lei în 2003. Acest lucru a fost posibil ca urmare a unor investiţii care se vor termina în următorii 2-3 ani, vizând îmbunătăţirea calităţii mediului, retehnologizării şi reducerii costurilor de producţie.

Prin Programul de guvernare, actualul executiv respectă principiile referitoare la adoptarea unor viziuni pragmatice, deschise spre economia reală şi nevoile cetăţenilor având ca priorităţi creşterea economică şi combaterea sărăciei.

Structura de conducere a Ministerului Economiei şi Comerţului reflectă importanţa pe care Guvernul Adrian Năstase o acordă integrării europene şi regionale, restructurării sistemului energetic, reorganizării domeniului minier, sectorul producţiei de apărare, dezvoltarea producţiei industriale şi de bunuri de consum, dar şi dezvoltarea relaţiilor cu partenerii sociali şi cu patronatele din domeniu.

Potrivit prevederilor Programului de guvernare pe perioada 2001 - 2004, Ministerului Economiei şi Comerţului îi revin sarcini deosebite în domeniul privatizării sau pregătirii pentru privatizare a unor agenţi economici din portofoliul său, activitate derulată prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea sa şi care urmăreşte atât prevederile Programului de guvernare pe perioada 2001-2004, ale strategiei de dezvoltare energetică a României pe termen mediu, cât şi a strategiei proprii de privatizare.

Una din primele preocupări ale acestei instituţii a fost participarea la elaborarea şi promovarea legislaţiei specifice privatizării agenţilor economici de importanţă strategică. Astfel, prin Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării au fost aduse câteva elemente cu caracter de noutate, cum ar fi diversificarea metodelor de diminuare a implicării statului în economie prin majorarea capitalului social, prin aport de capital, precum şi transferul cu plata sau cu titlu gratuit a activelor cu caracter social.

A fost deschis în premieră accesul investitorilor privaţi pe piaţa utilităţilor publice, atât prin finalizarea investiţiilor neterminate, cât şi prin reabilitarea şi modernizarea unor obiective specifice, îndeosebi în domeniul energetic.

În aplicarea strategiei Guvernului în procesul de privatizare se au în vedere o serie de principii, printre care asigurarea transparenţei şi corectitudinii procesului de privatizare, modernizarea managementului şi tehnologiilor, crearea de noi locuri de muncă, asigurarea protecţiei consumatorului prin creşterea calităţii serviciilor, mărirea siguranţei în exploatare şi modernizarea infrastructurilor.

Rezultatele obţinute până în prezent în implementarea Programului de guvernare demonstrează că numai o creştere economică durabilă, stabilă şi susţinută este singura cale prin care România poate deveni prosperă din punct de vedere economic şi social, capabilă să se integreze eficient în structurile europene şi euroatlantice.