Parliamentary debates

Domnul Ioan Miclea:

"Trădarea fratelui mai mic"

Nu odată de la tribuna Camerei Deputaţilor m-am pronunţat asupra coaliţiei PSD-UDMR că este una împotriva naturii. Orice partid politic care vine la putere are în vedere, neîndoielnic, nevoile ţării, ale cetăţenilor ei sau nevoilor alegătorilor lui. PSD, atunci când a câştigat alegerile, a găsit de cuviinţă să se alinieze în Parlament cu UDMR. Costurile acestei alianţe nu le-a ştiut decât UDMR.

Pe parcursul celor trei ani ce au trecut de la alegeri, doar UDMR a dat în vileag, sporadic, unele din condiţiile care au stat la baza acestei alianţe.

Din puţinul pe care l-am aflat, am putut trage concluzia că UDMR a urmărit interese mărunte, de grup, ipocrite, în totalitate îndreptate împotriva populaţiei majoritare româneşti. Că aceste interese au depăşit cadrul legal şi bunul simţ s-a dovedit încă de la început, dar cel mai mult au ieşit în evidenţă acum, cu ocazia scandalului amplasării statuii, zisă a "libertăţii", de la Arad şi a constituirii Consiliului Naţional Secuiesc.

Dacă PSD, la presiunea partidelor politice şi a societăţii civile, a făcut pasul înapoi în ce priveşte statuia criminalilor de la Arad şi a Consiliului Naţional Secuiesc, UDMR continua să ducă o politică vădit antiromânească în această privinţă, susţinându-şi cu o stăruinţă demnă de o cauză mai bună, părerile iniţiale.

Noi am atras atenţia PSD despre nocivitatea politicii UDMR şi despre substratul şovin, iredentist şi fascist al acestei politici. Dar şi PSD, cu o râvnă nejustificată, a făcut concesie după concesie, împotriva tuturor părerilor contrare şi a intereselor majorităţii populaţiei acestei ţări.

Ne menţinem părerea (care este şi a marii majorităţi a populaţiei româneşti) că instituţionalizarea unei a doua limbi în justiţie şi administraţie este profund dăunătoare şi neconforme cu normele legale interne şi internaţionale în materie.

Rămânem la părerea că segregarea în învăţământul preuniversitar, în cel universitar, că cedarea fără nici un temei legal a imobilelor din marile oraşe către comunităţile religioase maghiare, că plăcuţele bilingve, care au cuprins în frenezia lor şi transportul pe calea ferată etc. sunt tot atâtea lovituri aduse demnităţii naţionale, unităţii şi integrităţii ţării noastre.

Cu toată strădania noastră, PSD nu s-a lăsat convins nici de argumente şi nici de dovezi. Iată, însă, că acum culege roadele. Fratele mai mic, UDMR, îl trădează într-un moment greu, când Partidul Social Democrat doreşte o coagulare a forţelor politice în scopul elaborării unei strategii unice pentru a traversa această perioadă dificilă de integrare în UE.

Vreţi dovezi în acest sens? Iată-le:

Deşi UDMR s-a dezis de cei care au format aşa-zisul Comitet Naţional Secuiesc, în realitate mulţi dintre cei care-l compun fac parte din elita acestei uniuni, cu binecuvântarea acesteia.

Că lucrurile sau aşa, o dovedeşte şi poziţia dură luată de un senator, membru în conducerea Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, atunci când domnul Iorgovan a solicitat organelor abilitate să se autosesizeze în problema Consiliului Naţional Secuiesc. Senatorul în cauză a mers până la ameninţări cu ruperea protocolului UDMR-PSD şi cu pâra la organele europene.

UDMR a clamat pe toate drumurile că se dezice de regiunea secuiască şi de comitetul ei. Dar iată, un deputat UDMR de Cluj, vorbind despre o presupusă deviere a traseului autostrăzii Budapesta-Braşov spunea textual: "Regiunea judeţelor secuieşti a rămas... în afara drumurilor principale".

Iată că un alt membru marcant al UDMR vorbeşte despre "Regiunea judeţelor secuieşti", în condiţiile în care organizaţia sa a declarat că nu agreează aşa-zisa Regiune Secuiască sau Ţinut Secuiesc. De când sunt în România judeţe secuieşti şi ele sunt plasate într-o regiune secuiască?

Pentru ştiinţa acelui domn spun aici că scaunele secuieşti au fost desfiinţate de către strămoşii domniei sale încă la anul 1867, iar în România, astăzi, conform ultimului recensământ, nu mai există nici un secui declarat.

Dacă îi lăsăm pe aceşti iredentişti să vorbească şi să facă vrute şi nevrute, ne trezim azi, mâine, că şi judeţele Cluj, Bihor, Satu Mare şi altele în care sunt trăitori ce vorbesc ca limbă maternă maghiara, vor fi declarate secuieşti, apoi vor declara o parte a ţării drept Regiune Secuiască. Această parte a ţării se numeşte Transilvania. Acesta este visul, iar în termeni reali el se numeşte Ungaria Mare. Pentru realizarea lui Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a adoptat şi urmează tactica paşilor mărunţi.

Dar aliaţii PSD nu sunt nici măcar originali în înfăptuirea scopului lor. Ei urmează politica unui anume stat din Orientul Mijlociu, care a cumpărat pământurile băştinaşilor pentru a-i cuceri şi acum se găsesc cu ei într-un veşnic război.

Ştiţi dumneavoastră, stimaţi colegi, că în Transilvania, la ora actuală, 3/4 din suprafaţa ei se găseşte în mâna străinilor?

În încheiere aş dori să citez o altă declaraţie a unui senator UDMR: "...între PSD şi UDMR colaborarea nu mai este strânsă, fiecare parte fiind influenţată negativ din cauza neînţelegerilor în privinţa grupului statuar (de la Arad).

Nu mai avem încredere unul în celălalt, ceea ce se resimte şi acum când discutăm bugetul".

Iată, domnilor din PSD, cât a costat loialitatea UDMR pentru dumneavoastră. O statuie, care reprezintă simbolul a 13 călăi ai poporului român. Atât şi nimic mai mult.

Păcat, mare păcat!