Parliamentary debates

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum se ştie, în cursul săptămânii trecute, cele două Camere ale Parlamentului, reunite în şedinţă comună, au adoptat, cu unanimitate de voturi, Proiectul de Lege privind aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord.

Evenimentul - la care au fost prezenţi preşedintele Ion Iliescu, premierul Adrian Năstase, membri ai Guvernului - a fost unul de referinţă, pentru că, astfel, România s-a alăturat pentru prima dată, după multe decenii, unei alianţe militare puternice şi democratice, care-i oferă garanţia integrităţii sale teritoriale, premise pentru integrarea în lumea liberă, civilizată şi prosperă. Adoptarea în unanimitate a acestui document de către toate partidele politice parlamentare vine după ce toate ţările membre NATO au aprobat, în parlamentele lor, aderarea celor şapte noi state, între care şi România, fapt ce urmează să fie decis oficial la summit-ul din iunie, de la Istanbul.

Fără îndoială, componenta militară, respectiv garantarea securităţii, a integrităţii teritoriale, a independenţei ţării, prin solidaritatea tuturor statelor membre, prin mecanismele de apărare colectivă, reprezintă componenta cea mai importantă a apartenenţei la NATO. După experienţe istorice dramatice, uneori tragice, când ţara noastră s-a aflat fie în alianţe contra naturii, fie în aşa numita zonă gri, cu alianţe nesigure, de conjunctură, iată că acum suntem mai siguri, mai puternici, mai apăraţi în faţa pericolelor care ameninţă umanitatea. N-a trecut foarte mult timp de când realitatea de astăzi - apartenenţa la alianţa Atlanticului de Nord - părea o utopie. Destinul României s-a schimbat fundamental. Din statutul de membru, până în 1990, al defunctului Tratat de la Varşovia, subsumat total intereselor Moscovei, România a devenit membru cu drepturi depline al NATO.

Deosebit de importantă este şi componenta politică a apartenenţei la NATO. Aproape întreaga istorie postbelică a fost marcată de momente de criză, de confruntări care n-au putut fi dezamorsate decât prin intervenţia politică a statelor membre NATO, ca o entitate cu o pondere importantă în luarea deciziilor pe plan global. Toată lumea a fost pusă în situaţia de a ţine seama de punctul de vedere al NATO în legătură cu soluţionarea multor situaţii conflictuale grave, din ultimii cincizeci de ani. Şi se ştie, istoria a demonstrat-o, NATO a recurs întotdeauna la soluţii înţelepte, bazate exclusiv pe principiile democraţiei.

Există în istoria fiecărei ţări momente decisive care-i marchează evoluţia ulterioară. Un asemenea moment l-a constituit pentru România adoptarea în Parlament a Legii privind aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. El marchează reîntoarcerea ţării noastre în marea familie a valorilor şi democraţiilor europene, de unde, cu brutalitate, istoria ne-a izgonit în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Intrarea noastră în Alianţă constituie, fără îndoială, un demers de integrare în civilizaţia bazată pe valorile euro-atlantice.