Parliamentary debates

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică intitulată "Despre democraţie şi alegeri anticipate"

Stimaţi colegi,

De doi ani şi jumătate sunt tot felul de oameni politici care vorbesc de necesitatea alegerilor anticipate în România, în acest fel urmând a se rezolva nu ştiu ce criză politică şi urmând a se relegitima clasa politică, care în opinia acestora şi-ar fi pierdut legitimitatea.

Eu, unul, nu pot fi de acord cu un asemenea punct de vedere, şi asta din mai multe motive. În primul rând, din punct de vedere politic, alegerile anticipate trebuie ţinute în momentul în care ţara traversează o criză profundă, situaţie care nu există în acest moment. Şi asta deoarece dorinţa unui partid şi a liderului său spiritual de a se provoca cât mai repede alegeri, doar pentru că la acest moment respectivul partid are cel mai bun scor în sondaje, nu constituie o criză politică majoră, care să îndreptăţească declanşarea unor alegeri anticipate.

Nu trebuie să uităm că preşedintele Traian Băsescu, şi împreună cu el cei de la PD, au susţinut necesitatea alegerilor anticipate încă din ianuarie 2005, la doar două luni după precedentele alegeri, motivaţia lor fiind, în linii mari, aceea că populaţia nu a votat cum trebuie prima oară, adică nu i-a oferit lui Traian Băsescu o majoritate confortabilă, care să nu mai necesite apelarea la tot felul de "soluţii imorale". Deci, pentru Traian Băsescu şi acoliţii săi, care astăzi ne dau nouă lecţii de democraţie, jocul democratic înseamnă să faci alegeri până când iese majoritatea pe care o vrei tu, nu cea pe care o hotărăşte poporul.

În acest sens, după referendumul de la 19 mai, aceiaşi domni de la PD, în urma unei interpretări foarte personale a referendumului, au concluzionat că dacă România ar fi o ţară cu o democraţie consolidată, atunci s-ar organiza alegeri anticipate, pentru a se reliefa corect, spun aceştia, noile preferinţe ale electoratului. Lăsând la o parte analizarea semnificaţiilor votului de la referendum, care oricum nu a fost un vot împotriva parlamentului, trebuie spus că este evident faptul că România nu este în acest moment o democraţie consolidată şi nici nu avea cum să fie, ţărilor occidentale cu care ne tot comparăm din acest punct de vedere trebuindu-le zeci de ani, chiar secole, ca să ajungă la un regim democratic, şi asta în condiţiile în care nu au fost supuse unui regim precum cel comunist, care a anulat, practic, orice idee de cetăţenie, de civism, de libertate, de implicare politică, de comunitate, idei esenţiale pentru un regim democratic.

De asemenea, trebuie adăugat faptul că un regim democratic nu se bazează exclusiv pe alegeri, aşa cum ne lasă să credem domnii de la PD, ci se bazează mai ales pe instituţii, pe buna funcţionare a acestora, pe existenţa unui sistem de frâne şi contragreutăţi între puterile statului, pentru ca niciuna dintre puteri să nu le domine pe celelalte. Or, din acest punct de vedere, cei care trădează interesul public sunt tocmai aceia care de mai bine de doi ani încearcă să blocheze buna funcţionare a instituţiilor, încearcă să strice echilibrul dintre puterile statului, şi asta numai din dorinţa de o cât mai mare putere, care să le servească intereselor lor de moment.

Prin dorinţa lor obsesivă de a provoca alegeri anticipate, cei de la PD, în frunte cu Traian Băsescu, demonstrează că ei sunt cei pe care nu-i interesează jocul democratic, că ei sunt cei care nu respectă voinţa electoratului, aşa cum a fost ea legitim exprimată la alegerile din 2004 şi încearcă, prin orice mijloace, să răstoarne această voinţă.

Tocmai în acest sens trebuie interpretată şi ultima găselniţă a susţinătorilor lui Traian Băsescu, şi anume aceea care priveşte necesitatea măririi atribuţiilor preşedintelui, în urma unei modificări constituţionale. Este normal oare, mă întreb eu retoric, ca după 50 de ani de regimuri unipersonale în România şi după 17 ani de democraţie de tranziţie în care am fost martori la cazuri de preşedinţi care au abuzat de prerogativele lor, aşa cum sunt acestea înscrise în actuala Constituţie, să se susţină tocmai necesitatea creşterii puterii unei singure persoane, indiferent cum se numeşte aceasta?

În recentul discurs ţinut în faţa Parlamentului preşedintele Traian Băsescu şi-a expus aşa-zisul program politic care ar trebui să ducă la reformarea clasei politice şi la modernizarea României. După toate acţiunile preşedintelui şi ale PD din ultimii doi ani este evident faptul că singurul program politic la care munceşte cu sârg preşedintele vizează creşterea puterilor sale în raport cu celelalte puteri ale statului, realegerea sa, precum şi formarea unui guvern pe care să-l poată controla nestingherit.

Vă mulţumesc.