Parliamentary debates

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Spitalele din România au nevoie de ajutor"

Sistemul de sănătate este o prioritate pentru Guvernul actual - aşa cum ar fi trebuit să fie şi pentru guvernările anterioare - şi de aceea aduc în faţa Parlamentului situaţia deosebit de gravă a spitalelor din oraşele României, altele decât cele universitare. Voi descrie ceea ce se întâmplă în spitalul municipal din oraşul Motru, judeţul Gorj, reprezentativ pentru majoritatea spitalelor din zonele urbane mai mici, instituţii care asigură serviciile medicale pentru mai mult de jumătate din populaţia ţării.

Primul factor care afectează întreg sistemul sanitar, dar mai ales unităţile spitaliceşti de provincie, este lipsa specialiştilor. Este elocvent exemplul spitalului de la Motru, din care lipsesc cu desăvârşire medicii anestezişti de mult timp, deşi instituţia medicală deserveşte 23.000 de oameni. Pentru ca situaţia să fie şi mai gravă, blocul operator din spital a intrat în renovare acum aproape doi ani, pentru şase luni, şi nici până astăzi nu a fost repus în funcţiune. Cei doi chirurgi din spital nu au mai operat de atunci; până şi intervenţiile banale sunt trimise la spitalele din apropiere. Localnicele care rămân să aducă pe lume copiii în spitalul municipiului se supun unui mare risc fiindcă se poate aprecia corect că, fără anestezist şi fără posibilităţi de intervenţii chirurgicale neprevăzute, spitalul se află la nivelul secolului XIX. Un alt exemplu este spitalul din Drobeta Turnu Severin, care are trei posturi pentru medici anestezişti, dar nu s-a înscris nimeni la concurs.

Situaţia sistemului sanitar în România ultimilor ani nu e deloc promiţătoare. Puţine elite medicale mai rămân în ţară şi mai puţine profesează în oraşele mici. Dar suntem datori să găsim soluţii la ceea ce i-a alungat din ţară şi să redresăm serviciile medicale fiindcă prima bogăţie a unui popor este sănătatea.

Vă reamintesc că, în contextul crizei economice, încasările la fondul de asigurări sociale de sănătate vor continua să scadă. Sunt doar 5 milioane de români care cotizează la acest fond, bani care trebuie să acopere cheltuielile medicale pentru toată populaţia României. Şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, conducerile spitalelor nu au autonomie în a lua decizii care privesc necesarul de posturi. O cerere de scoatere la concurs a unui post parcurge un drum mult prea lung pentru pacienţii care aşteaptă medici bine pregătiţi în spitalele lor. De la conducerea spitalului pleacă la Direcţia Sanitară unde stă o vreme, apoi la minister, unde e iar analizată şi apoi face tot acest drum înapoi.

S-a vorbit la vârfurile sistemului sanitar despre concentrare, fenomen care ar închide unităţile spitaliceşti din oraşele mai mici. Românii care nu au altă vină decât că nu locuiesc în metropole, ar trebui să străbată zeci de kilometri până la cel mai apropiat oraş mare, unde pot găsi un spital? Cu siguranţă, nu!

O soluţie ar fi acordarea autonomiei decizionale echipelor manageriale în stabilirea structurii organizatorice a spitalelor pentru asumarea în întregime a responsabilităţilor, dar şi pentru că ele ştiu cel mai bine ce este necesar pentru funcţionarea unităţii la parametri normali. Şi, de asemenea, a dreptului de a-i putea concedia pe cei care se fac vinovaţi de malpraxis, oferind încredere în calitatea actului medical. Acordarea de prime de stabilitate pentru medicii specialişti care acceptă să vină în oraşele mici şi realizarea unui sistem de co-plată a anumitor pachete de servicii medicale ar ameliora simţitor situaţia financiară şi organizatorică a spitalelor noastre. Plăţile făcute de Casa Naţională de Sănătate către spitale sunt insuficiente, dar autofinanţarea parţială ar reduce din handicapul necesarului financiar. În plus, consiliile locale pot achiziţiona echipamente medicale pentru spitalele din raza lor administrativă, iar implicarea lor este fără îndoială încă o soluţie pentru eficienţă.

Nu este un semn de sănătate să fim bine adaptaţi la un sistem bolnav, de aceea fac apel la Parlament şi la oficialii Ministerului Sănătăţii să trateze cu maximă responsabilitate problemele spitalelor din toate oraşele României, redând respectul cuvenit atât medicilor, cât şi pacienţilor.