Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"Solidaritatea necesară pentru ieşirea din recesiunea economică."

De câteva săptămâni bune asistăm cu toţii la dezbateri televizate care au ca principală temă împrumutul extern al ţării noastre în contextul crizei financiare. Specialiştii fac prognoze sumbre asupra situaţiei economice a României cu privire la dificultăţile pe care le vom întâmpina pe fondul unei posibile intrări în incapacitate de plată.

Este cunoscut faptul că problemele esenţiale cu care se confruntă România, o ţară în curs de dezvoltare, aflată la finalul tranziţiei de la economia centralizată la cea de piaţă în noua conjunctură internaţională, sunt lipsa de încredere în clasa politică şi instabilitatea economică.

Efectele crizei financiare se resimt în special asupra sistemului financiar- bancar, acesta fiind în prezent blocat. Blocajul nu vine neapărat din lipsa de fonduri din băncile româneşti, ci, mai degrabă, dintr-o prudenţă exagerată. În condiţiile actuale, băncile se confruntă cu o criză de încredere, ceea ce determină o rigiditate a condiţiilor de creditare. Băncile sunt mult mai reticente în acordarea creditelor, nu mai au repere clare de evaluare, nu au criterii bine stabilite, impun condiţii de creditare peste posibilităţile de plată ale cetăţenilor. După cum am mai spus în cadrul altor dezbateri, trebuie să fim cu toţii conştienţi că, aşa cum circulă sângele în organism, aşa ar trebui să circule banii în economie. Acesta este singurul mod de menţinere în viaţă a economiei unei ţări deoarece locul şi rolul băncilor în economie este foarte important, activând ca intermediar principal în relaţia economii-investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică cu consecinţe directe asupra bunăstării cetăţeanului.

Pentru dezvoltarea, modernizarea şi realizarea unei creşteri economice durabile, România are nevoie în momentul de faţă de un sprijin extern care să restabilească ordinea economică. În orice perioadă de criză, este recomandat ca statul să ia măsuri pentru a aduce bani în sistemul bancar, în scopul de a putea fi folosiţi la finanţarea economiei reale. România trebuie să opteze pentru soluţia cea mai potrivită în conformitate cu situaţia sa, pe baza indicatorilor macroeconomici existenţi.

Cu toţii suntem de acord că, indiferent de destinaţia lui, nici o formă de împrumut nu este bine venit, însă un lucru este bine de ştiut, şi anume acela că România nu era în această situaţie dacă, în ultimii doi ani, Guvernul Tăriceanu 2 nu cheltuia banul public fără nici un reper economic, numai după propriile lui reguli, culminând cu o pierdere de control asupra parametrilor principali, mai ales în ceea ce priveşte deficitul de 5,2 - 5,3 la sută, inadmisibil pentru o ţară cu creştere economică de peste 7 la sută. În perioada 2007-2008, când trebuiau puse bazele unei economii durabile, Guvernul Tăriceanu 2 nu a făcut decât să risipească banul public prin nenumărate pomeni electorale fără sustenabilitate reală.

Faptul că România recurge la un împrumut nu trebuie interpretat în mod negativ deoarece este o măsura necesară luată într-o situaţie-limită, ceea ce va determina o creştere a lichidităţii pe piaţă cu scopul de recredibilizare a politicilor economice şi bancare ale României. Prin acest împrumut, România rezolvă o problemă de stabilitate a monedei naţionale, o măsură absolut necesară ca băncile să poată redeschide liniile de creditare către agenţii economici din România. Banca Naţională Română are nevoie de o rezervă valutară solidă şi lichiditate pe piaţa valutară pentru a continua rambursarea datoriei publice externe şi a păstra încrederea în moneda naţională. Moneda naţională se depreciază datorită faptului că pe piaţă nu sunt suficienţi Euro, iar acest lucru se răsfrânge asupra traiului de zi cu zi al cetăţeanului. Guvernul Boc şi-a asumat responsabilitatea în faţa cetăţenilor de a lua cele mai bune soluţii care se impun pentru ieşirea ţării noastre din perioada de recesiune şi cu siguranţă va reuşi.

În faţa acestor provocări, clasa politică are menirea de a da dovadă de maturitate, solidaritate şi responsabilitate. În faţa cetăţeanului căruia am făcut promisiuni, care ne-a acordat încredere, cu toţii trebuie să răspundem eficient, indiferent de culoarea politică.

Clasa politică are datoria morală să sprijine demersurile economice ale actualului Guvern pentru redresarea, atât a situaţiei economice a ţării, cât şi încrederea factorilor externi în ceea ce priveşte capacitatea României de a gestiona această perioadă dificilă.