Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

"Stadiul absorbţiei fondurilor europene după un an de criză"

După un an de la declanşarea crizei financiare globale, constatăm că economia românească face faţă din ce în e mai greu contextului tot mai complicat generat de nivelul deficitului bugetar, neîncrederea investitorilor străini, deprecierea monedei naţionale, diminuarea salariilor, încetarea creditării şi incertitudinea legată de situaţia politică a ţării.

În acest an, investiţiile străine au frânat brusc, iar absorbţia fondurilor europene este, până în prezent, sub pragul minim aşteptat. Conform datelor publice, banii românilor care muncesc în străinătate au fost principala sursă de finanţare externă, depăşind de peste trei ori nivelul investiţiilor străine directe.

Potrivit datelor Băncii Naţionale a României, în primele şapte luni din acest an, românii au trimis acasă 2,46 miliarde euro, cu o treime mai puţin decât anul trecut. Investiţiile străine directe s-au diminuat, ele fiind în luna iulie la numai 103 milioane euro. Este cel mai scăzut nivel din ultimii doi ani. La începutul anului 2009, investiţiile străine erau de 3 miliarde euro, jumătate din nivelul la care erau în perioada similară a anului 2008.

Ceea ce este şi mai alarmant este faptul că prognozele pe ultimele luni ale anului curent si ale anului 2010 indică faptul că ele urmează să se reducă foarte mult. Putem să avem un tablou şi mai clar al ineficienţei în domeniul atragerii acestor surse financiare dacă avem în vedere că valoarea acestor fonduri se ridică la 39 de miliarde euro, sume ce trebuie cheltuite până în anul 2013.

La instalarea actualei guvernări, fondurile europene erau considerate colacul de salvare şi o prioritate pentru Executiv, cu scopul de a compensa scăderea predictibilă a investiţiilor străine directe. Din păcate, se pare că nu s-a insistat pe accelerarea accesării acestor fonduri mai deloc. Entuziasmul primelor zile de guvernare a trecut iar rezultatele se observă: şomaj în creştere, nedemararea niciunui proiect de infrastructură de anvergură, lipsa unei strategii pe termen lung etc. Accesarea fondurilor structurale poate fi una dintre puţinele soluţii de redresare pe care le va avea România. Banii împrumutaţi de la diverse instituţii financiare internaţionale, cu un cost mult prea mare pentru populaţie, nu vor fi decât o soluţie de moment şi extrem de fragilă. De aceea, cred că eficientizarea accesării fondurilor structurale trebuie să devină cu adevărat o prioritate pentru orice guvern prezent sau viitor.