Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Prefaţă la declinul supraguvernării lui Traian Băsescu"

Ne-a stat în practica anterioarelor noastre declaraţii politice să evaluăm periodic rezultatele guvernării portocaliilor asupra naţiunii române. O naţiune obişnuită de istorie cu cele mai sumbre aşteptări.

Într-unul din bilanţurile noastre, am asemuit dictatura alianţei de putere, între timp destrămate, cu o ciumă portocalie care s-a revărsat devoratoare peste spiritul, viaţa, valorile şi tradiţiile comunităţii naţionale, pârjolind totul cu minciunile politice înălţate la rang de virtute.

Sistemul axiologic al corifeilor ideologiei metise democrat-liberale, cocoţaţi în jilţurile palatelor războinice, s-a dovedit a fi bazat pe lipsa oricărei filosofii morale ori culturi politice. Adică pe nimic. Vidul de doctrină politică al actualei puteri a fost invadat şi ocupat până la suprasaturaţie de sămânţa buruienilor repede crescătoare a intereselor nelegitime şi imorale ale clientelei politice finanţatoare, ale căror conflicte economico-financiare ireductibile au rupt alianţa portocaliilor, devenită nefuncţională în planul guvernării.

Din 29 decembrie 2004 şi până la această dată din anul de graţie 2008, contribuabilii actualei puteri şi lumea interesată de ce se întâmplă în România au avut parte de cele mai absurde, incredibile şi senzaţionale scandaluri politice. Trendul ascendent periculos al ultimelor evoluţii nu numai că demonstrează cum Traian Băsescu îşi forţează o nouă suspendare, dar mai obligă pe orice creştin de bună credinţă să se întrebe ce mari şi de neiertat păcate am săvârşit ca popor pentru a avea parte de asemenea conducători.

Cu cine s-a adunat Traian Băsescu să conducă România, dacă nici nu se acomodase bine la Cotroceni şi a declarat război propriilor aliaţi?

Pe cine a minţit şi înşelat, mai corect spus, trădat, Traian Băsescu când, asemenea aventurierilor politici de duzină, s-a prezentat în faţa alegătorilor cu o alianţă în care n-a crezut nici un moment?

De la tentativele de impunere a demisiei premierului, pe care personal l-a predesemnat, şi de modificare a configuraţiei parlamentare democratic constituite şi până la una dintre cele mai recente practici politice ale lui Traian Băsescu, recursul la instrumentele regimului comunist pe care l-a condamnat, pentru a-şi elimina adversarii politici, ne-a fost dat să avem parte de cele mai îngrijorătoare şi grave involuţii ale mediului politic românesc, de la dictatura carlistă şi până în zilele noastre.

Bilanţul celor peste trei ani de mandat ai actualului preşedinte al României are reperele nedemnităţii de a fi consemnaţi în istoria naţională pozitivă: scandalurile, minciunile, înşelătoriile, dezinformarea opiniei publice, combinaţiile oculte cu teroriştii şi protecţia instituţionalizată a clanurilor mafiote fidele, care au fost cadorisite cu numeroasele contracte de spoliere a bugetelor administraţiilor locale. Başca resuscitare a statului poliţienesc şi a instrumentelor sale de teroare: delaţiunile, dosarele, ameninţările şi înscenările juridiciare.

Părăsit de o întreagă echipă de consilieri, unii acum pe calea de a-i deveni interesanţi şi redutabili critici, apoi adversari, Traian Băsescu, în încercarea disperată de a nu fi părăsit şi de partidul său, a forţat fuziunea acestuia cu grupul disident - trădător al Partidului Naţional Liberal, sperând, în degringolada sa, că şi-a creat un partid mai puternic şi mai loial. Diversiunea politică a fost "codificată" "Partidul Democrat Liberal". Asemenea partidului naţionalist-extremistului rus Vladimir Jirinovski.

Aparenţele, oricât de mare aură de credibilitate li s-ar crea, ele se dovedesc, până la urmă, înşelătoare. Misiunea politică a Partidului "Diversionist" Liberal (prezidenţial) este şi ea pe măsură: compromiterea liberalismului prin formalizarea doctrinară a practicilor totalitariste ale mentorului său şi pregătirea unei lovituri de stat aşa-zis constituţionale, după modelul înaintaşului său, führerul care a ucis "Republica de la Weimar", în numele unei noi ordini. Ordinea de "drepţi" a statului poliţienesc.

Dacă scandalurile anului 2007 au stat sub semnul "bileţelelor" şi al "rezoluţiilor prezidenţiale", cu dedicaţie, anul electoral 2008 a început sub zodia cârtiţei care a scos la lumină, din tenebrele secretelor prezidenţiale de "50 de ani", stenograma unei convorbiri mult prea amicale dintre un terorist internaţional şi anchetatorul său. Stenograma în care un anume "Domn profesor" este arătat în întreaga complexitate a persoanei sale, aceea de şef suprem al serviciilor secrete, scenarist, regizor şi principal interpret în cel mai palpitant "horror" politic românesc, anunţat pentru campaniile electorale ale anului: "Teroriştii lui Băsescu".