Parliamentary debates

Domnul Nicolae Păun:

În 2008 celebrăm 60 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, unul din documentele fondatoare ale constituţiilor democraţiilor actuale, care a regândit drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţeanului, după ce acestea fuseseră încălcate sau confiscate de societăţile totalitare, în perioada celui de-al doilea război mondial. România însăşi, ieşind din totalitarismul comunist, şi-a armonizat Constituţia conform acestor principii inalienabile, motiv pentru care rromii se bucură de recunoaştere ca minoritate naţională constitutivă a noii democraţii din România.

Tot în 2008, se derulează Anul european al dialogului intercultural, într-o Europă extinsă, din care România este parte integrantă, în care este celebrată diversitatea culturală, asociată cetăţeniei democratice active, fapt care incumbă nu doar o dublă loialitate, ca persoană aparţinând unei minorităţi naţionale şi ca cetăţean, ci şi o dublă responsabilitate.

În fine, tot în 2007, ca în fiecare an de altfel, în 20 februarie, România celebrează abolirea sclaviei rromilor. Un moment altădată considerat fondator al statului modern român, acum căzut în desuetudine, deşi relevanţa acestuia a redevenit actuală, după "criza Italia", în special după "cazul Mailat", în care deopotrivă, români şi rromi, am fost profund afectaţi.

Surprinzătorul val de violenţă xenofobă şi rasism/antiţigănism din Italia şi România, stârnit de agendarea prezumţiei uciderii unei femei italiene de către un cetăţean român de etnie rromă, "cazul Mailat", a înlocuit fulgerător corectitudinea politică şi "spirala tăcerii", ca forme contemporane ale duplicităţii comportamentelor şi atitudinilor ostile faţă de rromi, cu spectacularizarea politică şi linşajul mediat. Pus în termeni de libertate şi ordine, etic versus politic, cetăţenie şi etnicitate, legitimitate şi legalitate etc., acest "reality show" a scos la iveală dezastrul socio-cultural şi amplitudinea închiderii sociale (ghetoizării) în care trăiesc rromii în România şi în Europa, cât şi urgenţa elaborării şi punerii în reţea, la nivel local, naţional şi european, a unor politici viabile, europene, naţionale, locale.

În acest sens, "Rezoluţia Parlamentului European din 31 ianuarie 2008 pentru o strategie europeană privind romii" este un document de poziţie care anunţă o schimbare de optică semnificativă a instituţiilor europene, faţă de care România trebuie să aibă o reacţie alertă şi să fie direct interesată.

În calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor, dar şi în calitate de reprezentant al minorităţii rrome în Parlament, voi iniţia un set de propuneri de aliniere la politicile publice europene referitoare la rromi şi voi solicita Guvernului României măsuri adaptate, având în vedere că anul acesta expiră Planul de măsuri al strategiei naţionale de îmbunătăţire a situaţiei rromilor.

Integrarea României în Uniunea Europeană solicită o flexibilizare a politicilor publice faţă de noile provocări, în măsura să asigure un parteneriat viabil, în special la nivel regional şi local, fundamental pentru depăşirea crizei comunităţilor rrome. O alternativă complementară şi sinergică la lenta asumare instituţională ar putea fi cooperarea interculturală, adresată comunităţilor rrome, ca "schimbare socială", (r)evoluţie paradigmatică a culturii organizaţionale rrome, ca împuternicire, asumare responsabilă şi mobilizare colectivă, din perspectiva binară şi complementară a raportului derivat din drepturile şi îndatoririle juridice ale cetăţeniei active şi cele ale statutului de minoritate naţională în România, pentru ca rromii să fie activi şi responsabili în construcţia noii societăţi româneşti, cât şi pentru a aspira la ceea ce este binele comun, în noile contexte.

În fine, anul acesta, la 1 decembrie, Ziua naţională a României va fi celebrată cu o semnificaţie întărită, ca aniversare a 90 de ani de la Marea Unire. Această zi, pentru rromi are o dublă semnificaţie: celebrarea calităţii lor de cetăţeni ai României, dar şi celebrarea "Marilor Adunări" ale rromilor de la Rupea, judeţul Braşov, şi de la Dumbrăveni, judeţul Sibiu, prin care strămoşii noştri şi-au exprimat acordul şi voinţa pentru "încetăţenirea" lor şi a urmaşilor lor. "Rugăm Comitetul Naţional Român a ne lua şi pe noi, ţiganii, sub scutul domniilor lor." - a fost dorinţa acestora, o moştenire de care vom ţine cont.

Pentru toate aceste motive, care împreună semnifică destinul comun al rromilor cu ceilalţi cetăţeni ai României, 20 februarie nu este doar ziua abolirii sclaviei rromilor, ci şi a unei analize a încetăţenirii acestora, a statutului şi rolului lor în România şi în Europa.

Permiteţi-mi să consider această celebrare a abolirii sclaviei rromilor în Principatele Române din 20 februarie ca o garanţie a continuităţii dezvoltării drepturilor rromilor, ca cetăţeni ai României.