Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Speranţe pentru 2010"

Declaraţia mea politică de astăzi se doreşte a fi un manifest de optimism pentru anul 2010. Îmi exprim, cu acest prilej, speranţa că putem munci mai mult şi mai bine, că putem trece definitiv peste momentul dificil.

Aştept de la 2010 o îmbunătăţire consistentă a situaţiei economice din ţară. O creştere economică faţă de 2009, oricât de mică, ar fi un semnal extrem de pozitiv. Îmi permit să prezint un decalog al dezideratelor proprii când vine vorba de economie în 2010.

1. Trebuie relansate exporturile, odată ce pieţele occidentale îşi revin şi ele. Un simplu exemplu: Ford şi Dacia se aşteaptă la vânzări record pentru 2010, ceea ce poate aduce o relansare a domeniului pe orizontală. În 2010, nu vor mai exista opriri ale producţiei.
2. Pentru anul care tocmai începe, aştept un grad de absorbţie a fondurilor europene mult mai bun decât acum. Când în 3 ani reuşeşti să accesezi doar 3% din fondurile europene alocate bugetului către România pentru perioada 2007-2013, ai probleme. Să sperăm că anul acesta vom reuşi să absorbim de 3-4 ori mai mult decât în primii 3 ani la un loc de la aderarea României la Uniunea Europeană.
3. Reluarea investiţiilor în economia românească rămâne însă cheia relansării economice. Anul care tocmai s-a încheiat a adus cu sine investiţii externe mult mai mici faţă de 2007 sau 2008. Dacă vom reveni măcar la nivelul lui 2007, atunci şansele unei creşteri economice de cel puţin 1% sunt cu adevărat reale. Spre exemplu, pentru 2009, Guvernul ar fi trebuit să acopere investiţii de cel puţin 15 miliarde de euro, bani pe care, în alte condiţii, i-ar fi adus investitorii străini.
4. În 2010, trebuie să reluăm creditarea. Anul trecut, din cauza problemelor financiare, Ministerul Finanţelor Publice a trebuit să se împrumute mult de pe piaţa bancară internă. Or, asta a însemnat scăderea banilor destinaţi împrumuturilor către populaţie şi către firme. Pentru 2010, îmi doresc ca tranşele de la FMI să vină la timp, iar banii băncilor să meargă către economie. Sigur, cu dobânzi mai mici, pentru stimularea întreprinzătorilor, nu neapărat pentru consum.
5. În 2010, îmi doresc un curs al monedei euro stabil. Asta înseamnă 4,2 - 4,3 lei. Cu mai puţină presiune existentă pe cursul valutar, rolul BNR va deveni mai important în stimularea politicilor bancare. Eforturile Băncii Naţionale în 2009 au fost cu adevărat importante. Trebuie să recunoaştem că dacă lucrurile nu au fost atât de rele precum le pronosticau unii, acest lucru se datorează în mare măsură şi echipei de la BNR.
6. Creşterea bursei de valori. În 2009, căderea nu a fost atât de accentuată. Pentru 2010, se aşteaptă o revenire a Bursei. Şi se ştie că acesta este un indiciu general privind starea economiei.
7. Revenirea pieţei imobiliare. Ne place sau nu ne place, creşterile economice atât de trâmbiţate de Guvernul Tăriceanu au fost rezultatul unui balon imobiliar. Cu toate acestea, între 2006 şi 2008 s-a construit mult. E bine ca în 2010 să se construiască cel puţin la fel de mult ca în 2008. Dacă se poate însă cu costuri mai mici.
8. Dezvoltarea pieţei energetice. 2010 poate fi un an de cotitură pentru România, care poate deveni, uşor-uşor, un important actor pe piaţa energiei europene. Resursele naturale, dar şi cele tehnice, arată că putem produce mai multă energie decât consumăm. Implicit, putem să exportăm şi, mai important, să le asigurăm preţuri la energie bune producătorilor industriali din România.
9. O producţie agricolă cel puţin la fel de bună ca în 2008 şi în 2009. În campania electorală pentru prezidenţiale s-a vorbit corect despre agricultură ca element de rezervă important pentru creşterea economică a României ultimilor ani. 2010 ar trebui să fie anul în care să trecem pe plus, să producem mai mult decât consumăm. Şi am mare încredere că acest deziderat poate fi atins.
10. Creşterea volumului de bani aduşi în ţară de lucrătorii români din străinătate. Când aceşti bani au scăzut ca număr, România a început să aibă probleme. Ne place sau nu, încă trăim pe fondul remiterilor financiare ale muncitorilor români din Spania sau Italia. Dacă aceste economii îşi revin, şi situaţia financiară a noastră şi a românilor de acolo va deveni mult mai bună.

Acesta este decalogul speranţelor mele pentru 2010. Nu sunt lucruri mărunte sau neimportante, dar sunt lucruri la care trebuie muncit mult.

Să avem un an bun!