Parliamentary debates

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În această lună, de început de toamnă şi de nouă sesiune parlamentară se împlinesc 190 de ani de la naşterea lui Mihail Kogălniceanu, strălucit om politic democrat, remarcabil istoric, scriitor, ziarist şi mare orator, calităţi în virtutea cărora a fost aureolat cu titlul de membru al Academiei Române.

Reîntors în ţară după încheierea studiilor superioare pe care le-a urmat în Franţa şi Germania, a funcţionat ca profesor de istorie la Academia Mihăileană din Iaşi, desfăşurând, în acelaşi timp, o strălucită activitate în direcţia dezvoltării învăţământului în Moldova şi pentru valorificarea unui număr cât mai mare de documente istorice, pe care le-a publicat între 1841-1845 în revista "Arhiva românească", înfiinţată şi condusă de el. Au văzut, astfel, lumina tiparului culegerile "Letopiseţele Ţării Moldovei" (3 volume), "Cronicile României" (3 volume), precum şi alte valoroase lucrări în cadrul cărora îşi afirma ideile politice, strâns legate de mişcarea democratică şi naţională, precum şi concepţia sa despre istorie, potrivit căreia cunoaşterea trecutului patriei constituie o chezăşie a afirmării conştiinţei naţionale şi a emancipării sociale a poporului român.

Concomitent, a editat revistele de orientare patriotică şi democratică "Dacia literară" şi "Propăşirea - foaie ştiinţifică şi literară", precum şi ziarul "Steaua Dunării", publicaţie având un rol deosebit de important în lupta pentru unirea Principatelor.

Proeminent om politic, Mihail Kogălniceanu a fost prim-ministru al Moldovei (1860-1861), iar mai apoi premier al României (1863-1865), perioadă în care şi-a adus o imensă contribuţie la adoptarea unor legi de mare importanţă pentru crearea statului nostru modern, cum au fost cele privind secularizarea averilor mănăstireşti, desfiinţarea obligaţiilor feudale, reforma agrară, dezrobirea ţiganilor, înfiinţarea armatei naţionale, reforma învăţământului, a justiţiei şi administraţiei şi alte hotărâri pentru reglementarea activităţii în multe domenii ale vieţii economico-sociale şi politice.

În toată această perioadă, Mihail Kogălniceanu a constituit un adevărat pilon politic pe care domnitorul Cuza s-a sprijinit pentru înfăptuirea marilor sale reforme. De altfel, Kogălniceanu îşi exprimase admiraţia şi preţuirea faţă de Alexandru Ioan Cuza şi-l asigurase de întregul său sprijin încă din ziua urcării pe tron a celui care avea să întruchipeze în persoana sa nu numai înfăptuirea marelui vis al Unirii, dar şi pe cel al renaşterii patriei, adresându-i cuvinte izvorâte dintr-o profundă înţelepciune: "Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare s-a înălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-te pe tine Domn, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi, om nou" (...) "Fii dar, omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, iar Măria-Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales cu aceia pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători şi răi; fii simplu, Măria-Ta, fii domn-cetăţean".

În perioada 1868-1878 a mai deţinut câteva portofolii ministeriale, ultimul dintre ele fiind cel al afacerilor externe. În această din urmă calitate, Mihail Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării independenţei naţionale de la 1877, declarând într-un memorabil discurs: "Nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţiunii Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă".

Dar despre Mihail Kogălniceanu se spune că n-a făcut atâta politică, pe câtă istorie. Într-adevăr, de la redactarea programului mişcării revoluţionare moldovene de la 1848, până la proclamarea independenţei României, Mihail Kogălniceanu a fost martor şi coautor al tuturor marilor momente de importanţă capitală ale istoriei noastre, dovedindu-se un mare patriot şi un adevărat campion al politicii instinctului naţional.

Profesor, istoric, literat, dramaturg, director de teatru, personalitate complexă, de o erudiţie inegalabilă, Mihail Kogălniceanu a adus o contribuţie de nepreţuit la orientarea vieţii noastre culturale şi ştiinţifice.

S-a stins din viaţă în vara anului 1891, lăsând un gol imens în inimile a milioane şi milioane de români.

Evocând împlinirea a 190 de ani de la naşterea unui asemenea strălucit înaintaş, se cuvine să-i aducem întregul nostru prinos, iar noi, politicienii, să ne străduim să-i fim demni urmaşi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.