Parliamentary debates

Domnul Emil Rus:

Declaraţie politică.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea de astăzi doresc să mă refer la unele neîmpliniri din domeniul învăţământului şi la pesederizarea cadrelor didactice.

Ştiu că în 2001, Comisiei de învăţământ, cercetare, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor a înaintat domnului prim-ministru Adrian Năstase, o scrisoare deschisă prin care se solicita pentru oamenii şcolii salarii cât de cât decente. Scrisoarea a fost semnată de toţi membrii comisiei, dar a rămas fără răspuns.

Cert este faptul că, în discursul primului-ministru la deschiderea anului de învăţământ 2001/2002, recunoştea, chiar cu o oarecare înţelegere, că salariile cadrelor didactice sunt prea mici. De altfel, mulţi tineri absolvenţi ai învăţământului superior au refuzat să lucreze în învăţământul universitar sau preuniversitar în ultima vreme şi au preferat alte domenii de activitate sau au plecat să lucreze în străinătate.

Ca un făcut, în 2002, situaţia se repetă, aceeaşi comisie adresează o scrisoare primului-ministru cu aceleaşi cerinţe şi rămâne neluată în seamă de domnul Adrian Năstase, profesor şi domnia sa, de altfel, şi nu uită că la deschiderea anului şcolar2002/2003 de data aceasta să recunoască cu sinceritate că salarizarea în învăţământ este mai mică decât în alte domenii, dar lucrurile evoluează ca înainte.

În acest an, pe bună dreptate, Comisiei de învăţământ, cercetare, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor a votat, în unanimitate, indiferent de culoarea politică a membrilor săi, redactarea unei scrisori, care să pornească de la Timişoara (nu întâmplător) unde a avut loc şedinţa de lucru a respectivei comisii, şi această scrisoare să fie adresată şefului Guvernului şi preşedintelui ţării, în care să se solicite mărirea salariilor cadrelor didactice din universităţi, aşa încât un profesor universitar la vârsta pensionării să nu rămână la salariul echivalent cu al unui magistrat la doi ani după absolvirea facultăţii.

Recent, PSD care "e în toate", a reuşit să adune la Palatul Parlamentului peste 500 de cadre didactice din învăţământul preuniversitar şi superior, care i-au reprezentat pe cei 50.000 de profesori membri ai PSD-ului la Conferinţa naţională de constituire a Asociaţiei Profesorilor Social - Democraţi.

Şi primul-ministru i-a asigurat că acţiunea "nu e formă de pesederizare a învăţământului", dar ministrul, pe atunci d-na prof. Ecaterina Andronescu, a fost aleasă preşedinta asociaţiei şi aceasta nu este pesederizare; inspectorii generali (promovaţi, că veni vorba, pe criterii politice) rectorii, decanii aleşi în noul for de conducere a PSD, nu e pesedrizare; iar directorii de şcoli sosiţi ca delegaţi, fireşte, nici aceasta nu e pesederizare a învăţământului.

Şi atunci, întreb, cu tot respectul, pe domnul prim-ministru şi pe doamna preşedintă a Asociaţiei Profesorilor Social - Democraţi, mai are rost să cerem mărirea salariilor profesorilor, sau mai bine să devenim membri ai acestei asociaţii politice a învăţământului, pentru că, cine ştie, e posibil ca la intrarea în şcoală să ne oprească un secretar de partid, care să ne ceară, fie carnetul de membru al PSD, fie legitimaţia de membru al Asociaţiei Profesorilor Social - Democraţi din România.