Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Firczak:

Aniversarea a 10 ani de existenţă şi funcţionare a Consiliului Minorităţilor Naţionale reprezintă un prilej de satisfacţie, şi pentru noi rutenii. Activitatea acestui organism consultativ al Guvernului României reprezintă o componentă esenţială a politicii statului român faţă de minorităţile naţionale. De-a lungul istoriei, adeseori, minorităţile au avut de suportat ostilităţi, din varii motive, păstrându-şi cu greu tradiţiile, limba şi cultura. Tocmai de aceea, posibilitatea manifestării diversităţii reprezintă o victorie uriaşă a democraţiei împotriva ignoranţei şi intoleranţei, chiar dacă, punctual, mai sunt unele probleme de rezolvat. Aceasta nu înseamnă că trebuie să menţinem o viziune conflictuală asupra istoriei şi, mai mult, asupra situaţiilor cu care ne confruntăm astăzi. În aceasta constă succesul Consiliului Minorităţilor Naţionale, el fiind o tribună democratică a pluralismului şi diversităţii etnice, religioase, lingvistice şi culturale exprimate de cele 19 organizaţii reprezentante a 20 de minorităţi naţionale.

Ne exprimăm şi noi satisfacţia pentru această aniversare, dar nu putem să nu constatăm că activitatea Consiliului Minorităţilor Naţionale prezintă şi unele disfuncţionalităţi, adeseori majore, care, sperăm, se vor remedia într-un timp cât mai scurt.

Rutenii sau rusinii sunt o etnie ancestrală a cărei atestare se pierde în negura vremurilor. Sunt pomeniţi de Caesar în Comentario de bello Gallico, ca trib celtic aşezat în gallia Narbonensis. Afirmaţia sa este confirmată în antichitate de Pliniu cel Bătrân. Galii sau celţii migrează în sec.V - IV î.d.Ch. spre Europa Central răsăriteană, aşezându-se în Carpaţii nordici. Geto-dacii preiau de la ei tehnologia prelucrării fierului.

În Evul Mediu, ei sunt slavizaţi păstrându-şi denumirea etnică de ruteni, la care se adaugă şi cea de rusini. Explicaţia este prezentată de Paul Robert Magocsi în Encyclopedia of Rusyn History and Culture, care arată că primul termen, rutean, este folosit de popoarele neslave, iar cel de rusin este folosit de slavi, definind o populaţie distinctă slavă locuind în Regiunea transcarpatică.

Mărturii scrise din Evul Mediu timpuriu continuă să îi ateste distinct şi exact. Gesta Hungarorum dau Cronica Notarului Anonim a Regelui Béla, Almanahul Hildersheim, Ystoria Mongalorum pomenesc exact rutenii şi ţara lor Rutenia, chiar dacă aceasta nu este delimitată exact. Urmează alte şi alte mărturii ale unor autori binecunoscuţi ca Enea Silvio Picolomini, celebrul papă umanist Pius al II-lea, sau Georg Reicherstorffer. Imperiul habsburgic îi include şi pe ruteni şi teritoriul locuit de ei între hotarele sale. În timpul Revoluţiei de la 1848, se prefigurează Prima Renaştere Naţională a Rutenilor prin proclamarea independenţei faţă de Viena şi prin activitatea lui Aleksander Dukhnovici, liderul spiritual al rutenilor, promotorul afirmării identităţii naţionale rutene fără nici un rabat. Lupta sa este continuată de binecunoscutul episcop greco-catolic Iuliu Firczak.

Încheierea Primului Război Mondial determină a doua renaştere naţională a rutenilor,fiind incluşi în număr mare în spaţiul cehoslovac, unde au avut deplină libertate de afirmare. După al doilea război mondial, soarta ne este potrivnică. Uniunea Sovietică preia Transcarpatia. Existenţa rutenilor este negată, iar de viaţa naţională nu se mai poate vorbi. Anul 1989 aduce cu sine cea de-a treia renaştere naţională, astăzi rutenii afirmându-şi identitatea, având o viaţă culturală remarcabilă în Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Serbia/Muntenegru, Statele Unite ale Americii, Canada, România şi, parţial, Ucraina.

Se desfăşoară bienal congrese ale spiritualităţii rutene. Ultimul de până acum a avut loc în iunie 2003, în frumosul oraş Presov din Slovacia. Cu acest prilej, Uniunea Culturală a Rutenilor a fost declarată ca membru cu drepturi depline a comunităţii rutenilor de pretutindeni, fiind reprezentată în Consiliul Mondial Rutean. Trebuie să menţionăm că în cele două rapoarte prezentate la Congres, Aleksander Zozuleak, atunci preşedinte al Consiliului Mondial al Rutenilor, şi Paul Robert Magocsi au apreciat la cele mai înalte cote situaţia rutenilor din România. Au menţionat că reprezentarea parlamentară a minorităţilor este o expresie superioară a democraţiei şi că modelul românesc ar trebui urmat şi de alte state. De asemenea au subliniat progresele realizate de uniunea noastră în afirmarea identităţii rutene, progrese care nu ar fi fost posibile fără sprijinul concret al autorităţilor statului român: Parlament, Instituţie prezidenţială, Guvern.

Noi am reuşit, ne place să credem, paşi importanţi pe acest drum. Stau mărturie Zilele Culturii Rutene la Suceava, aniversarea bicentenarului naşterii lui Aleksander Dukhnovicila Baia Mare, taberele pentru copii şi tineret de la Colibiţa. Am publicat o revistă, Ruska Vira, un roman istoric, Apocalipsa Rusină, a regretatului scriitor Francisc Oscar Gal, urmând să edităm şi volumul al doilea, volumul În slava Domnului al poetului Ivan Moisiuc, mai multe broşuri despre istoria rutenilor.

În cadrul acestui bilanţ, noi nu putem decât să ne exprimăm satisfacţia pentru posibilitatea afirmării în România şi a rutenilor. Ne exprimăm, totodată, speranţa că acest drum va fi continuat, că buna colaborare între etnii datorată cunoaşterii reciproce, respectului reciproc şi toleranţei se constituie într-un argument solid pentru procesul integrării ţării noastre în structurile euroatlantice şi europene. Rutenii consideră ca pe o datorie de onoare contribuţia lor, atât cât se poate, la bunăstarea generală a ţării ai cărei cetăţeni sunt mândri să fie.

Pentru că suntem aproape de finele anului, permiteţi-ne să vă urăm un Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani.