Parliamentary debates

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declaraţie politică despre Legea referitoare la protecţia drepturilor copilului, nr. 272/2004

Pe lângă problemele pe care ţara noastră le mai are de rezolvat în vederea alinierii la cerinţele europene, prin acţiunile sale, Guvernul Tăriceanu a mai reuşit închiderea unei probleme, îndelung dezbătute pe vremea în care PSD-ul era la guvernare, şi anume protecţia copilului.

Astfel, conform celor afirmate de baroana Emma Nicholson la începutul anului, "România a devenit un model în domeniul protectiei copilului". Pentru frumoasele cuvinte adresate ţării noastre şi autorităţilor responsabile de acest domeniu îi mulţumim doamnei Nicholson.

Ţin totuşi să precizez că, deşi oficialităţile europene au apreciat situaţia României, legea care reglementează protecţia drepturilor copilului, Legea 272/2004, cuprinde prevederi care creează un cadru greoi de implementare a sancţiunilor faţă de încălcarea drepturilor copilului.

De exemplu, numai în Bucureşti, oraş care trebuie să se pregătească să devină o capitală europeană, există aproximativ 500 de copii care cerşesc, îndemnaţi fiind de părinţi sau de alte persoane care vor să obţină profituri ilicite de pe urma lor.

Cu toate că, prin articolul 133, legea prevede: "Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepşeste cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi", procedurile foarte greoaie care presupun o strânsă colaborare între Direcţiile de asistenţă socială şi Poliţie, au făcut ca la nivelul capitalei să fie date doar 52 de amenzi.

Un alt aspect care împiedică aplicarea la o eficienţă maximă a legii îl reprezintă cazul părinţilor cu situaţie financiară precară care îşi trimit copilul la cerşit, dar care mai au şi alţi copii pe care trebuie să-i întreţină. Întrebarea pe care o ridică această situaţie este: arestăm părintele şi lăsăm copiii fără tată, mamă sau fără ambii părinţi; dăm o amendă unei persoane care oricum nu are capacitatea financiară de a o plăti sau trecem mai departe?

Cu toate că Prim-Ministrul României, domnul Călin Popescu Tăriceanu a solicitat tuturor instituţiilor de resort implementarea imediată a prevederilor legislative, iar la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului au fost lansate programe care să accelereze procesul de implementare a legislaţiei, pentru că respectarea drepturilor copilului reprezintă o caracteristică de bază a oricărui stat democratic şi pentru că laudele acordate de oficialii europeni trebuie să ne motiveze să căutăm progresul, solicit reprezentanţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei să identifice soluţiile administrative, în funcţie de resursele de care ţara noastră dispune în momentul de faţă, şi pe cele procedurale, de implementare a sancţiunilor pentru abuzurile săvârşite asupra copiilor, pentru ca în România, cazurile în care drepturile copilului sunt încălcate să fie tot mai puţine şi cât mai aspru pedepsite.

Să nu uităm că toţi copiii sunt nevinovaţi şi că un stat democratic are obligaţia de a le asigura un cadru care să le permită să înveţe să citească, să scrie şi care să le confere egalitatea de şanse tuturor copiilor români.

Vă mulţumesc,