Parliamentary debates

Domnul Costache Mircea:

Cantonarea în minciună

Ieşirea din minciună, la care invita Preşedintele Băsescu, nu se poate face de către nici un cetăţean captiv al marii reţele a minciunii ţesută de televiziuni şi ziare finanţate cu banii murdari ai sistemului ticăloşit. Or fi ele instituţii private, dar demersul lor lezează în cel mai înalt grad interesul public.

Primul cetăţean captiv al reţelei minciunii şi al sistemului ticăloşit, la care şi domnia sa a contribuit ca deputat, ministru şi primar general, este însuşi Preşedintele.

Dacă ar vrea cu adevărat să iasă din minciună şi să schimbe sistemul ticăloşit cu unul viabil, sănătos, transparent, patritic şi european, ar face, nu declaraţii de bune intenţii, ci câteva gesturi decisive cum ar fi: verificarea modului de finanţare a mass-media şi verificarea, controlul şi confiscarea averilor dobândite ilicit, în sensul că ilicite sunt acelea pe care unii nu le pot justifica.

Domnul Băsescu ar trebui să afirme public un adevăr indubitabil şi anume că nu se pot face averi din salariu. Experţii susţin, la unison, că nu se pot construi vile şi case de vacanţă, că nu se pot cumpăra sute de hectare de teren intra şi extravilan, nu se pot achiziţiona limuzine şi alte bunuri, nu se pot face concedii în străinătate şi nici conturi bancare fabuloase, din salarii, fie ele de ministru, senator, deputat, şef de poliţie, de parchet, preşedinte de consiliu judeţean, prefect, primar etc. Nici măcar din salariul de preşedinte! Toţi aceştia au salarii de căpşunari de 800 de euro, în medie. Cine asmute câinii presei asupra Parlamentului, în întregul său, se cantonează în minciună nevrând să spună că averile s-au făcut prin fraude, prin combinaţii mafiote în dauna patrimoniului public şi al interesului naţional.

Aşadar, nu mai folosesc azi nimănui constatările televizate ale domniei sale, conform cărora mafia ajunge prea des pe masa guvernului, că parlamentul votează legi clientelare, etc.

Indiferent ce spune Constituţia şi oricât am modifica-o, la români, în toate timpurile, ca şi azi şi în viitor, Preşedintele, Şeful Statului, a putut, poate şi va putea cel mai mult. Numai să vrea cu adevărat.

Spuneţi, de pildă, Domnule Preşedinte, ce vrea guvernul dumneavoastră cu (fărăde) legea statutului minorităţilor?

Este aceasta o prioritate a momentului, e o lege vitală? Asta aşteaptă românii de la Preşedinte, de la Guvern şi de la Parlament ?

Nu mai intru în amănunte, deocamdată, dar vă invit să mai lăsaţi partidele, fuziunile, fisiunile şi diversiunile. Ascultaţi-ne şi dumneavoastră pe noi, fiindcă, iată, noi vrem să ieşim din minciună şi să abolim sistemul ticăloşit.

Spor la muncă şi succes, Domnule Preşedinte.