Parliamentary debates

Domnul Niculae Bădălău:

"Cabala bigoţilor"

E greu de spus cine a vrut ca Adrian Năstase să fie înlăturat din funcţia de preşedinte executiv al PSD şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

În mod clar, cineva din afara social-democraţiei, deoarece este limpede, ex-premierul a reprezentat multă vreme farul călăuzitor nu numai al PSD-ului, dar şi al României. Un politicianism ieftin a făcut ca, amplificând nefast declaraţia de avere, cineva să-l ponegrească pe conducătorul celui mai performant Guvern postdecembrist.

Este normal ca un om inteligent să fie bogat. Talleyrand spunea că politicianul ce nu îşi poate îmbogăţi familia, nu va reuşi să îşi îmbogăţească ţara. Ne este greu să acceptăm că Adrian Năstase are o soţie bogată, Dana Năstase.

Există oameni cu pedigree financiar, oameni care, cum spune britanicul, se nasc pentru a fi botezaţi cu linguriţa de aur.

Într-o ţară sfârtecată vreme de decenii de comunism, sentinţa lui Antoine de Saint-Exupery e greu de acceptat. "Oamenii nu trebuie să fie egali. Dacă perla s-ar împărţi la toţi, nu ar mai coborî nimeni în adâncuri pentru a o culege".

Egalitate nu înseamnă prosperitate.

Era normal ca unul dintre cei mai importanţi oameni ai istoriei recente a României să fie deţinătorul unei averi importante.

Nimeni, însă, nu şi-a pus întrebarea: oare Adrian Năstase nu ar fi putut să-şi depoziteze averile în conturi secrete în străinătate? Faptul că nu a realizat acest demers, dezvăluie sinceritatea lui Adrian Năstase. Nu s-a temut de presă, Parchet, autosuspendare din funcţie.

Suntem suspicioşi când cineva moşteneşte averi colosale, dar ne plac romanele în care Dickens descrie această practică în Anglia altor secole.

Prin sinceritate am ajuns să înţelegem doar etalarea fesului şi a cizmelor de cauciuc de către actualul preşedinte. Nu cumva aceasta este adevărata manipulare a opiniei publice, pozarea în cumătru de Galaţi, şantierist pe Valea Oltului şi de(z)gustător în capitală de revelion?

Din nou avem preşedintele pe care îl merităm. Iar un adevărat om politic, Adrian Năstase, este ostracizat fiindcă este prea bogat şi nu corespunde standardelor unei societăţi în tranziţie.

Dar reprezentarea diplomatică de excepţie la nivel internaţional, realizarea dezideratelor aderării în U.E. şi NATO, desfiinţarea vizelor, revitalizarea politicilor sociale, toate purtând amprenta Adrian Năstase, pot fi decapate ca o plagă de pe un trup al României ce va sângera etern?

Ne permitem riscul de a pierde un om politic providenţial doar pentru a face prin intermediul mass-media jocul celor ce vor a se eterniza la conducerea ţării?

Adrian Năstase a făcut un pas înapoi.

Ceea ce nu ştie Alianţa D.A. este că acesta este gestul firesc pentru a-şi lua elan şi a-i depăşi astfel pe toţi bigoţii unei cabale demne de Moliere şi Bulgakov.