Parliamentary debates

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pădurea nu reprezintă numai umbră gratuită, mediu răcoros şi reconfortant, apă limpede şi rece, ea nu-i doar un furnizor de lemn pentru construcţii, mobilă şi pentru foc. Dincolo de toate aceste avantaje, pădurea este cel mai puternic instrument pentru restabilirea echilibrului ecologic, factorul esenţial de care depinde însăţi existenţa Planetei noastre. Pădurea aduce imense servicii omenirii, contribuind substanţial la creşterea calităţii vieţii, prin funcţiile multiple de protecţie şi producţie pe care le îndeplineşte şi care, practic, sunt de neînlocuit. La adăpostul ei se pot dezvolta aproape toate activităţile umane, pădurea fiind simbolul echităţii şi dreptăţii în natură.

În ţara noastră, românul nu mai este demult frate cu codrul. Proprietarii de păduri, ca şi cei ce obţin dreptul de a exploata incinte forestiere, pe bază de licitaţii, nu respectă nici cele mai elementare norme impuse de silvicultori. Se taie haotic, se fură fără teamă, se practică un jaf sălbatic. Datorită mentalităţii agresive şi nechibzuite, vechi de când lumea, la noi, în ultimii o sută de ani au fost despădurite aproape 3 milioane de hectare. A fost nevoie de un efort uriaş pentru refacerea sistemului nostru forestier, desfăşurat pe parcursul a 40 de ani (1945-1984), perioadă în care, datorită posibilităţii aplicării unui plan unic, au fost împădurite peste 2,2 milioane de hectare şi s-au creat plantaţii de arbori, de-a lungul drumurilor, în lungime totală de 45 km.

Pe baza îndelungatei lor experienţe, silvicultorii au ajuns la o concluzie înţeleaptă, potrivit căreia gospodărirea pădurilor trebuie să se întemeieze pe principiul permanenţei, adică să se calculeze, cu grijă, creşterea anuală a pădurii şi să se taie numai atâta cât aceasta produce în decursul unui an.

Schimbarea regimului de proprietate a făcut, însă, ca în ultimii zece ani volumul lucrărilor de regenerare şi protecţie a pădurilor să se diminueze permanent, ducând la o degradare alarmantă a fondului nostru forestier. Prioritatea esenţială a marii majorităţi a proprietarilor particulari o constituie tăierile pentru valorificarea cât mai rapidă a lemnului şi pentru a-şi salva avutul de furia hoţilor.

Preocuparea pentru reîmpădurirea suprafeţelor exploatate este inexistentă. Deţinătorii particulari de terenuri forestiere invocă lipsa banilor pentru realizarea unor asemenea lucrări, aşteptând ca statul să refacă pădurile pe cheltuiala sa, ori ca regenerarea acestora să se producă pe cale naturală, cu ajutorul seminţelor căzute din arborii maturi, proces biologic anevoios, întrucât nu toate suprafeţele forestiere au capacitatea să se refacă pe această cale. Ca atare, intervenţia omului rămâne factorul esenţial pentru viitorul pădurilor. Din păcate, silvicultorii sunt iarăşi restanţieri la examenul împăduririlor de primăvară, ritmul acestor lucrări fiind unul lent, aşa cum a fost în ultimul deceniu şi jumătate.

După datele Regiei Naţionale a Pădurilor, în această primăvară s-au împădurit câteva mii de hectare, acţiunea desfăşurându-se în aceleaşi ritmuri lente din ultima perioadă, deşi refacerea fondului forestier a devenit o cerinţă stringentă, în condiţiile schimbărilor climatice dezastruoase şi a degradării mediului înconjurător cu care ne confruntăm de două-trei decenii. Este de neînţeles ca în România să fie împădurite anual doar 10.000 de hectare, când în Suedia se realizează 140.000 hectare, în Finlanda 130.000 hectare, în China 500.000 de hectare, iar în baza planului de 60 de ani (1948-2008), Franţa şi-a propus împădurirea a 6,5 milioane de hectare.

Pădurea viitorului, componentă majoră a biosferei, va trebui să reprezinte simbolul armoniei, al statorniciei şi belşugului. Ca atare, regenerarea şi ocrotirea pădurilor nu va mai fi o treabă exclusiv a silvicultorilor, ci va antrena întreaga societate, ea însăşi vital interesată în a-şi asigura un scut puternic şi sigur împotriva poluării atmosferei, ca filtru biologic, a inundaţiilor, a eroziunii solului şi temperarea viiturilor, dar şi ca izvor de sănătate, de linişte şi recreere.

Ocrotirea naturii şi îndeosebi a pădurii, va fi pentru noi şi pentru întreaga omenire obiectivul numărul unu al secolului în care am păşit.

Vă mulţumesc pentru atenţie.