Parliamentary debates

Domnul Iulian Vladu:

"Acordul cu FMI"

Cele mai recente prognoze arată că economiile marilor ţări au de suferit de pe urma acestei crize economice, începând cu SUA, Germania, Franţa, criză care nu va evita România. Criza economică a început să se simtă şi la noi încă de anul trecut, din noiembrie, în momentul în care companii multinaţionale care deţin ArcelorMittal şi Dacia au luat măsuri de a reduce producţia. Din cauza crizei economice şi, totodată, din cauza guvernării care s-a "bucurat" de o creştere economică, dar care ne-a lăsat cu un deficit bugetar de 5,2% pe 2008, care s-a mulţumit cu cheltuirea nesăbuită a banilor publici, cu amânarea la nesfârşit a reformelor din sectoarele bugetare, aşadar, o proastă guvernare, ne determină să încheiem acest acord cu FMI. Din păcate, se pare că nicio mică reformă nu a fost începută dacă nu am avut aţintiţi asupra noastră "ochii" anumitor instituţii internaţionale pentru a promova politici macroeconomice sănătoase. Totodată, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, moment în care Guvernul Tăriceanu a renunţat la acordul cu FMI, orice proces de reformă a încetat.

Este important însă de precizat că, dincolo de anumite presiuni din partea FMI, în vederea realizării anumitor reforme, acordul cu acest organism este şi o precondiţie pentru obţinerea unui împrumut de la Comisia Europeană. Potrivit unor surse ministeriale, suma împrumutului s-ar ridica la valoarea de 19 miliarde de euro, dintre care 13 de la FMI, 4 de la Comisia Europeană, 1 miliard de la Banca Europeană de Investiţii şi 1 miliard de la Banca Mondială. Aşadar, acest acord cu FMI-ul ar putea reprezenta o "infuzia de credibilitate" de care România are atâta nevoie în acest context internaţional. Este bine cunoscut faptul că ţările cărora le-a fost transferată credibilitatea în urma unor rapoarte ale unor instituţii internaţionale atrag mai mulţi investitori. Aşadar, fără acest acord cu FMI, investitorii vor fi mai puţin interesaţi de România.

Totodată, este vorba de ceea ce preşedintele ţării menţiona, "centura de siguranţă", bani pe care statul se poate baza în condiţiile în care Ministerul Finanţelor va avea din ce în ce mai puţine încasări. Doar patru miliarde vor merge în vistieria Guvernului, restul fiind puşi la dispoziţia BNR, care va susţine moneda naţională în cazul în care aceasta va fi supusă unor aprecieri speculative.

În această perioadă este foarte importantă creditarea. Spre exemplu, după ce Ungaria a încheiat acordul cu FMI-ul, creditele oferite de către bănci au devenit mult mai accesibile. Reducerile de costuri s-au văzut mai ales la împrumuturile în euro şi în mod special în cazul creditelor pentru companii. Potrivit premierului Emil Boc, BNR-ul va încheia acorduri cu băncile străine prezente pe piaţa noastră pentru ca acestea să nu scoată banii din ţară, în condiţiile în care acestea vor avea acces la banii din rezervele BNR. Preşedintele Băsescu susţine acest acord între stat, sistemul bancar şi BNR. Traian Băsescu a subliniat importanţa creşterii responsabilizării conducătorilor instituţiilor financiare şi menţinerea unei atitudini prudente în vederea protejării resurselor financiare ale companiilor şi populaţiei. O parte din banii de la FMI ar trebui să meargă către cele două bănci cu capital de stat, CEC şi Eximbank, pentru a putea menţine creditarea în special a i.m.m.-urilor şi exportatorilor.

Evident, Fondul va căuta să se asigure că există pârghii pentru o descreştere graduală, dar ireversibilă a deficitului bugetar. Dar, dacă am renunţa la aceste finanţări ieftine cu o dobândă de 3 %, România ar trebui să ia bani de pe piaţa privată cu circa 11% dobândă. In plus, devalorizarea monedei naţionale se va accentua în momentul în care firmele private vor trebui să cumpere valută pentru a-şi plăti împrumuturile în euro, astfel crescând presiunea cursului de schimb.