Parliamentary debates

Domnul Ion Mogoş:

În octombrie 2003 urmează să aibă loc la Roma reuniunea ministerială a Uniunii Europene, în vederea dezbaterii proiectului Constituţiei europene. Principalele reforme politico-instituţionale ale Constituţiei europene vizează o mai mare transparenţă decizională la nivel comunitar, un cadru instituţional democratic, vizibilitate sporită a Uniunea Europeană pe scena internaţională, concretizarea politicii europene de securitate şi de apărare. Implicit, toate aceste reforme răspund scopului ultim al tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană, şi anume, o uniune din ce în ce mai strânsă între popoarele şi statele europene. Mai precis, se încearcă depăşirea dihotomiei interguvernamental-federalism la nivelul Uniunii Europene.

Deşi lăudabil, acest proiect de reformă ar avea implicaţii importante pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, dar şi pentru statele candidate, viitoare membre ale Uniunii Europene. Astfel, este vorba în primul rând despre afectarea suveranităţii naţionale, prin transferul de suveranitate nu numai în domeniul economic, şi limitat la nivelul politic, ci şi în domenii precum politica externă, securitatea şi apărarea, etc. Pe scurt, integrarea politică în Uniunea Europeană se fundamentează pe concretizarea "metodei comunitare" în defavoarea "metodei interguvernamentale".

Această realitate afectează statele mici ale Uniunii Europene, statele candidate în sensul posibilităţii unei influenţe mult reduse în ceea ce priveşte procesul decizional european. Reacţiile nu au întârziat să apară. De exemplu, Polonia, ca viitor membru al Uniunii Europene în 2004, a făcut cunoscut punctul său de vedere Comisiei europene. Polonia cere menţinerea dreptului de veto pentru fiecare stat membru în chestiuni precum politica socială, taxe, apărare. De asemenea, Polonia critică viitorul sistem rotativ de numire a comisarilor europeni, insistând pentru dreptul fiecărui stat de a avea un comisar. În ceea ce priveşte chestiunile de securitate şi de apărare, Polonia cere anularea posibilităţii de a crea pacte militare alternative la NATO, în sensul menţinerii priorităţii NATO.

România, ca posibil membru al Uniunii Europene în 2007, trebuie să aibă în vedere toate aceste implicaţii ale Constituţiei europene. Integrarea în Uniunea Europeană nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci o şansă care să răspundă în mod concret intereselor României. În acest sens, România trebuie să încurajeze transparenţa şi, mai ales, egalitatea decizională în interiorul Uniunii Europene.

Nu este vorba despre negativism sau despre ignorarea aspectelor pozitive ale integrării politice la nivel comunitar. dimpotrivă, statul român trebuie să conştientizeze că aceste evoluţii europene reprezintă o necesitate pentru proiectul comunitar, şi nu doar o tendinţă lipsită de substanţă.

Cu toate acestea, transferul de suveranitate rămâne o chestiune preocupantă. Din acest motiv, orice modificare prin tratat, susceptibilă de a afecta suveranitatea naţională a unui stat în contextul procesului decizional al Uniunii Europene, trebuie să fie făcută în conformitate cu principiul egalităţii naţionale şi, în mod practic, fără a afecta în mod major statutul anumitor state membre.

România este direct interesată în a urmări cu atenţie următoarele evoluţii la nivel comunitar şi în a adopta un punct de vedere conform cu interesul său naţional, dar şi cu poziţia sa regională.

Vă mulţumesc.