Parliamentary debates

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

O altă minoritate- cei care folosesc limbajul mimico-gestual.

Situaţia A.T.S. Iaşi

Legea nr.519/2002 a recunoscut oficial că persoanele cu cecitate auditivă reprezintă o categorie specială de persoane cu deficienţe, fiind individualizate de un limbaj specific, cel mimico-gestual. Datorită acestui fapt, respectiv comunicarea diferită în relaţiile surzilor cu terţii, inclusiv cu instituţiile publice şi firmele angajatoare, este nevoie de prezenţa unui interpret care să faciliteze comunicarea. Tot în limbajul mimico-gestual se asigură condiţiile de pregătire pentru participarea la concursuri sau interviuri, în vederea ocupării unui loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale.

Sunt paşi importanţi făcuţi de cei care sunt diferiţi de noi ceilalţi, majoritatea, dar, pentru a putea răspunde la nevoile lor speciale, pentru a nu le îngrădi drepturile lor fundamentale şi cetăţeneşti, mai sunt încă foarte multe de făcut din partea societăţii in ansamblu. E un început timid în ceea ce priveşte obligativitatea posturilor naţionale de televiziune de a avea emisiuni informative "traduse" şi în limbaj mimico-gestual. Au demarat la nivel naţional sesiuni de formare a instructorilor în limbaj mimico-gestual, dar nu şi acreditarea lor, locurile de muncă sunt reduse ca număr şi nu pe toate palierele de pregătire profesională, de parcă cei cu deficienţe de auz ar trebui toţi să fie muncitori calificaţi la locul de muncă, iar dacă la nivelul învăţământului preuniversitar "onoarea" este salvată de şcolile speciale, la nivelul facultăţilor, absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de către persoane cu astfel de deficienţe are caracter de excepţie.

Toate aceste "deficienţe" ale societăţii în care trăim duc la o foarte slabă reprezentare a persoanelor cu deficienţe de auz în relaţiile cu instituţii publice de interes major: poliţie, parchet, instante de judecată, cabinete notariale, spitale şi chiar diverse direcţii de asistenţă socială.

În acest sens, salutăm agenda de lucru a Asociaţiei Teritoriale a Surzilor (A.T.S.) Iaşi care vizează identificarea, şcolarizarea, încadrarea în muncă, consilierea şi integrarea socială a surzilor. La Iaşi funcţionează deja două ateliere protejate, conduse şi cu personal din cadrul persoanelor asistate. A.T.S. Iaşi beneficiază de singurul interpret pentru limbajul mimico-gestual atestat din România şi trei interpreţi instruiţi, dar fără atestat. Pentru a acoperi cererea zilnică de interpreţi este nevoie de cel puţin trei persoane atestate, angajate cu normă întreagă. A.T.S. Iaşi deserveşte şi judeţul Vaslui şi, din păcate, toate activitatile sunt coordonate doar de trei persoane, în condiţiile in care, la nivelul anului 1959, numărul de angajaţi la un număr mult mai mic de persoane asistate, era de 18 persoane.

Salutăm initiaţivele de deconcentrare a serviciilor sociale puse la dispoziţie de astfel de asociaţii, ceea ce va duce la un răspuns mult mai propt şi mai punctual la nevoile membrilor comunităţii respective şi, în mod deosebit, salutăm iniţiativele de autofinantare prin crearea de ateliere de producţie proprii. Susţinem alături de Agenţia Naţională pentru Persoane cu Handicap parteneriatele locale care vor permite facilitarea accesului la resurse publice şi private, participarea la licitaţii de servicii sociale, accesul la unele proiecte la nivel local, încheirea unor contracte de prestări de servicii (ex. servicii de interpretare în limbaj mimico-gestual) şi nu în ultimul rând obţinerea calităţii de instituţie de utilitate publică.

Considerăm că este prioritară demararea sesiunilor de atestare a interpreţilor în limbajul mimico-gestual pentru a putea asigura accesul la informaţie şi accesul la servicii sociale şi de utilitate publică, în mod egal şi fără discriminare a tuturor cetăţenilor, conform prevederilor constituţionale ale României şi Uniunii Europene.