Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of October 10, 2006
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.147/2006
Video - Flash & IOS
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of October 10, 2006 |
Sittings of the Chamber of Deputies of October 10, 2006
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.36 | Horea Dorin Uioreanu - declaraţie politică: "Naţionalismul de cumetrie, soluţia pentru ieşirea din apatie"; | ![]() |
||
|
Declaraţie politică: "Naţionalismul de cumetrie, soluţia pentru ieşirea din apatie" Stimaţi colegi, Nu aş analiza, şi eu, gafa făcută de Marko Bela la Miercurea Ciuc, dacă acum două săptămâni nu mi-ar fi oferit încă un exemplu despre ce fel de politică de maidan se face, din când în când, în spaţiul nostru public. Şi mă refer aici la isteria provocată de preşedintele UDMR în cadrul unei reuniuni cu tentă electorală, în care acesta a reluat tema referitoare la nevoia unei autonomii teritoriale a maghiarilor din Transilvania. Nu am să încep şi eu să mă bat cu pumnul în piept, jucând câştigătorul loz al naţionalismului, pentru că este evident, din start, oricum am spune-o, că afirmaţiile liderului UDMR au fost cel puţin nepotrivite. Însă reacţia unor colegi ai mei m-a surprins neplăcut, după care mi-a provocat un sentiment de dezamăgire totală. Iniţial, am avut impresia că România a ratat integrarea europeană, având în vedere afluxul de politicieni care au sărit în sus pe metru pătrat la TV, pasiunile pe care le-au afişat şi furia dezbaterilor. Ceea ce vreau să punctez neapărat este faptul că, printre atâtea declaraţii de genul "noi nu ne vindem ţara", de cele mai multe ori a fost exclus chiar contextul în care au fost făcute afirmaţiile referitoare la aşa-zisa autonomie a ţinutului secuiesc. Mă refer la faptul că, de dragul dezbaterii politice, s-a omis esenţa, şi anume contextul politic în care se află Marko Bela în acest moment: vorbim de un un preşedinte de formaţiune politică care este pe cale să piardă la anul şefia UDMR. Pentru a evita această debarcare, el este nevoit să devină mai hotărât, în replică la "lupii tineri" veniţi din urmă, care îl critică încă voalat, dar punctual pentru felul în care gestionează problemele UDMR. Marko Bela este obligat astfel să îşi "popularizeze" discursul, acum, înainte de alegerile interne ale Uniunii şi într-un moment în care formaţiunea politică pe care o conduce de mult timp este cotată sub procentul de 5 la sută în sondajele de opinie, ceea ce reprezintă excluderea sa din Parlament la următoarele alegeri. Aşadar, foloseşte din plic argumentele atât de dragi unei largi mase a activului UDMR, şi anume autonomia pe baze etnice. În acest moment de impas, preşedintele UDMR apelează, disperat, la o temă care definea iniţial existenţa Uniunii, în faţa propriilor membri de partid, care îl vor vota direct anul viitor. Cu alte cuvinte, Marko Bela a intrat în campanie electorală şi nu este cazul să punem paie pe foc. Din păcate, cu concursul unor politicieni extrem de vocali, cu câteva zile înaintea integrării europene, România şi-a coborât discursul politic la nivelul de început al anilor '90. Iar acesta nu este o perspectivă prea roz. UDMR a demonstrat, în ultimii ani, că este un partid modern şi constructiv, cu care se poate colabora la nivel parlamentar şi guvernamental. Nu susţin afirmaţiile lui Marko Bela, dar nu cred că acestea reprezintă scopul în sine al UDMR. Tema naţionalistă trezeşte multe spirite la viaţă, dar poate naşte monştri: vezi PRM şi Gheorghe Funar. În România anului 2006, cu câteva zile înainte de a primi undă verde pentru Europa, nu credeam că un asemenea subiect va stârni atâtea pasiuni şi va consuma atât de multe energii. Ceea ce vreau să punctez este faptul că nu voi lua parte la un asemenea joc de compromis şi nu voi intra în categoria "românilor verzi", doar pentru a stârni vâlvă şi rating. Avem destulă treabă, multe alte proiecte pe care să le dezbatem la nivel politic, astfel încât nu cred că este cazul să ne pierdem vremea purtând haina naţionalismului. Vreau să cred că oamenii politici s-au maturizat în aceşti 16 ani suficient încât să înţeleagă că nu mai este cazul să mai apeleze la periculosul afrodisiac al naţionalismului pentru un strop de notorietate de moment. Vă mulţumesc pentru atenţie! |



