Parliamentary debates

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Cine mai vrea un preşedinte care a trăit numai el bine?"

În ultimii cinci ne-a urmărit expresia "Să trăiţi bine!" şi mulţi au crezut că o vor duce mai bine sub administraţia şi la îndemnul lui Traian Băsescu.

Mulţi români, printre care şi eu, au mers la vot să-l aleagă pe cel care promitea o viaţă care diferea de cea din vremea lui Năstase şi Iliescu.

Există o contradicţie între anul 2009 şi primii patru ani de guvernare, când guvernarea a avut o puternică tentă liberală, guvernarea Tăriceanu fiind cea care a dublat pensiile şi salariile bugetarilor, care a permis creditarea oamenilor obişnuiţi, care a introdus cota unică şi a scăzut impozitele şi taxele, ceea ce a dus la o creştere economică importantă.

Sărăcia extremă a scăzut la mai puţin de 10% din populaţia României şi s-au înfiinţat peste 500.000 locuri noi de muncă.

În aceşti ani s-au reparat sute de şcoli, mii de kilometri de drumuri comunale şi judeţene, s-au realizat sute de kilometri de canalizare, alimentare cu apă şi gaze, s-au reparat zeci de spitale şi s-au cumpărat peste 1500 de ambulanţe şi s-a dezvoltat SMURD-ul în peste jumătate din judeţele României...

La sfârşitul anului 2008 se putea spune că începem să trăim bine, cu toate că Traian Băsescu voia să dea jos Guvernul liberal pentru că făcea bine pentru ţară şi nu asculta indicaţiile preşedintelui, care avea un singur scop: să aducă PD-L-ul la guvernare.

După alegeri, acelaşi Traian Băsescu a vrut o guvernare PD-L cu PSD (duşmanul său dintotdeauna?) şi aşa a realizat un guvern hibrid, un guvern plin de contradicţii, care nu era nici de dreapta, nici de stânga, fiind numai un guvern populist, utilizând banii bugetului pentru clientela politică, deşi economia aflată în criză era batjocorită de măsuri antieconomice.

Anul 2009 putea fi un an în care criza economică mondială avea şanse să ocolească parţial România, dar din cauza unui guvern incompetent şi a unui preşedinte care nu l-a lăsat să lucreze, efectele nefaste ale crizei s-au accentuat.

Anul 2009 a însemnat pentru mulţi români amăgire, derută, şomaj, rate neplătite la bănci, neputinţa de a mai putea realiza ceva, o societate rece, neprietenoasă, în schimb, promisiuni peste promisiuni deşarte...

Trăim într-o Românie sfâşiată de lupta electorală pentru preşedinţie, iar Traian Băsescu face orice să recâştige un mandat, cu toate că el nu a realizat nimic din ce promitea la începutul mandatului care se încheie în curând.

Pentru că ştie că nu are ce raporta, Traian Băsescu naşte crize, nu lasă Guvernul să lucreze, aduce teme false în societate, care nu au nici o legătură cu viaţa zilnică a oamenilor, le spune acestora poveşti despre ce crede el...

De fapt, preşedintele a introdus ideea că oricine altcineva, în nici un caz el, este vinovat pentru viaţa grea a multor români, el fiind acela care le arată că politicienii fură, dar nu a dovedit-o niciodată, că statul nu funcţionează din cauza funcţionarilor publici, că multe nu merg din cauză că el le spune ce să facă şi ei nu o fac...

Trăim într-o ţară în care numai preşedintele ştie tot, numai el dă indicaţii preţioase şi toate proaste, dar el se înconjoară de afacerişti care îl ajută să trăiască... bine!