Parliamentary debates

Domnul Valeriu Alecu:

"Cum vom sprijini fermierul român?"

Nu cred că mai sunt cuvinte pentru a exprima starea de insatisfacţie a fermierilor români faţă de politica agricolă din România şi lipsa totală de sprijin pentru activitatea acestora.

Oameni politici, jurnalişti şi chiar cetăţenii simpli reclamă zilnic inflaţia preţurilor produselor agro-alimentare, precum şi calitatea din ce în ce mai scăzută a produselor de origine străină. De asemenea, în lipsa produselor româneşti, consumatorii români sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de faptul că sunt constrânşi să consume produse din import, în producerea cărora se utilizează substanţe chimice sau amelioratori, soiuri modificate genetic cu efete negative asupra calităţii şi gustului produsului şi poate chiar asupra sănătăţii oamenilor.

Nu am afirmat niciodată că elaborarea şi implementarea unei politici agricole coerente la nivel naţional ar fi un moft, uşor realizabil. Istoria Uniunii Europene a demonstrat că acest sector este cel mai complex domeniu de decizie şi cu un impact semnificativ asupra produsului intern brut.

Speranţa mea se leagă de înţelepciunea şi experienţa extraordinară a noului ministru însărcinat cu miile de probleme ale agriculturii româneşti, pe care atât eu, personal, cât şi opoziţia parlamentară îl învesteşte cu o încredere fără precedent pentru un ministru în ultimii 20 de ani.

Toată această încredere va trebui, însă, să se fructifice în veritabile politici orientate către fermierii care desfăşoară activităţi licite, în sprijin real către cei care cultivă suprafeţele şi nu către cei care obţin subvenţii pentru suprafeţe lăsate în paragină, pentru cei care se află în dificultate pentru că rezultatele muncii lor se orientează către piaţă şi nu către reţelele subterane ale economiei agrare.

Şi economia agrară oficială, asemeni celorlalte ramuri ale economiei, trebuie încurajată. Chingile politicii agricole comune sunt încă destul de largi în România, permiţându-ne încă sprijin pentru seminţe, un minim ajutor pentru combustibil şi deplin ajutor pentru infrastructura agricolă, de la drumuri agricole, sisteme de irigaţii, până la maşini şi utilaje specifice.

Pe termen scurt, obiectivele politicii agricole trebuie îndreptate numai către cei care orientează produsele către piaţă şi plătesc în mod corect obligaţiile către stat. Ei sunt ţinta politicii noastre, nu economia subterană, nu fermele de subzistenţă. Până să ajungă să adauge valoare la exporturile româneşti, fermierii români vor trebui să distrugă definitiv concurenţa pe piaţa locală, căci, fără niciun fel de superlative, faima agriculturii româneşti ar fi păcat să piară.