Parliamentary debates

Domnul Călin Potor:

"Munca poliţiştilor, îngreunată la maxim de neplătitorii de amenzi!"

În România, ţara tuturor posibilităţilor şi imposibilităţilor, doar cei care sunt oameni stabili, care lucrează şi care sunt de bună-credinţă, cu un sentiment de regret pentru faptele lor, mai plătesc amenzile! În practică, majoritatea celor certaţi cu legea, clienţi permanenţi ai poliţiei, rup în faţa poliţiştilor procesul-verbal de sancţionare cu amendă. De ce? Pentru că nu există nici un fel de consecinţe pentru cei care nu o plătesc. Sancţiunea închisorii contravenţionale, care a fost prevăzută în variantele anterioare ale legii, a fost considerată ca neconformă cu legislaţia europeană şi prin urmare a fost înlocuită cu sancţiunea de prestare a muncii în folosul comunităţii.

Astfel, ai putea crede, după ce parcurgi legea-cadru, că o persoană care nu-şi plăteşte amenda pentru că a cântat pe stradă şi a tulburat liniştea publică, poate să fie trimisă de un judecător să presteze o muncă în folosul comunităţii. Fals! Din mai multe motive: prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege (art.9 alin.(1) din OG nr.2/2001) - or, în România, în forma actuală a Legii nr.61/1991 privind normele de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, această sancţiune a fost abrogată. După cunoştinţele mele, nici o altă lege nu mai prevede sancţiunea de prestare a unei munci în folosul comunităţii, doar legea-cadru ce stabileşte regimul juridic al contravenţiilor (OG nr.2/2001) Deci nu există o consecinţă pentru fapte privind tulburarea ordinii şi liniştii publice. Singura consecinţă este că procesul-verbal este trimis în debit şi devine titlu executoriu la administraţia financiară. Însă acolo, doar oamenii cinstiţi care-şi plătesc impozitul şi care sunt stabili (cu familie şi serviciu) se mai duc. Clienţii poliţiei sunt amuzaţi atunci când li se aduce la cunoştinţă că poliţiştii le trimit procesele-verbale în debit la administraţia financiară.

Mai mult, de regulă în apropierea alegerilor, aceste debite sunt şterse de consilierii pe problemele rromilor, care-şi fac jocurile cu voturile celor sancţionaţi de poliţie (care nu au resurse financiare pentru a-şi plăti amenzile sau care nu vor să le plătească). Cum sunt şterse? Simplu: plătesc câte un leu în contul amenzii respective, şi în felul acesta se amână trecerea la procedura următoare, de demarare a executării silite, conform Codului de procedură fiscală. Asta se poate face, desigur, numai cu complicitatea primarilor şi a inspectorilor fiscali. Dar cine în România îi mai controlează pe aceştia? După cinci ani, titlul executoriu (procesul-verbal de sancţionare cu amendă) se prescrie, astfel că poţi scăpa cu 5 lei plătiţi, indiferent de mărimea amenzii, cu rate de un leu/an - timp de cinci ani. La art.9 alin.(3) din OG nr.2/2001- se precizează: "Organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii". Această prevedere este inaplicabilă pentru că nu pot cere instanţei să transforme în muncă în folosul comunităţii o sancţiune cu amenda pentru o faptă ce nu este incriminată cu această sancţiune în legea specială. Iniţial în Legea nr.61/1991 legiuitorul a sancţionat cu închisoare contravenţională neachitarea amenzii, însă în prezent această sancţiune este abrogată şi s-a uitat, intenţionat sau poate nu, introducerea acestei sancţiuni de prestare a muncii în folosul comunităţii. La alin.5 "În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin.(4), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, cu acordul acestuia". Subliniez "cu acordul acestuia", pentru că este o prevedere aberantă.

Cu alte cuvinte, se prevede posibilitatea ca sancţiunea aplicată să fie condiţionată de acordul celui sancţionat! În practică, acest lucru poate genera situaţii caraghioase. Judecătorul te întreabă: "Dacă nu plăteşti, eşti de acord să prestezi muncă în folosul comunităţii?" Acuzatul răspunde: "Nu." Şi gata! Procesul s-a terminat. Poţi să pleci. Însă problema cea mai frumoasă este că şi dacă acuzatul ar fi de acord, nu l-ar băga nimeni în seamă pe la primărie. S-ar duce omul, dornic să presteze ceva pentru comunitate, însă la cum funcţionează la noi administraţia l-ar trimite acasă, cu tot cu hotărârea lui judecătorească şi cu tot cu acordul lui. Rămâne de văzut cum va putea Ministerul Administraţiei şi Internelor reglementa legal această problemă care îngreunează foarte mult activitatea poliţiştilor.