Parliamentary debates

Domnul Mircea Puşcă:

"Parlamentul trebuie să redevină o structură eminamente democratică"

Camera Deputaţilor a devenit scena unui spectacol fără precedent în politica românească. Domnul Adrian Năstase, preşedinte în exerciţiu al Camerei Deputaţilor, cel care ar trebui să apere şi să promoveze litera şi spiritul legii este autorul unui abuz inacceptabil prin care prevederi imperative cuprinse în Constituţie şi pe care le regăsim în Regulament sunt încălcate cu senitătate.

Astfel, un abuz grav s-a petrecut în momentul când mai mult de o treime dintre deputaţi au solicitat convocarea unei sesiuni extraordinare. Chiar dacă fuseseră îndeplinite toate condiţiile cerute în Regulament (solicitarea, lista de semnături, ordinea de zi şi perioada solicitată pentru sesiunea extraordinară), domnul Adrian Năstase, în total dispreţ faţă de prevederile consacrate în Constituţie şi Regulament, şi-a permis să se substituie plenului Camerei şi, cu de la sine putere, a refuzat să-şi îndeplinească atributul conferit de Regulament, acela de a se conforma şi de a convoca sesiunea extraordinară. Aşa cum aminteam anterior, doar plenul putea să refuze să intre în sesiune extraordinară, fie neacceptând ordinea de zi pentru care a fost convocat, fie neacceptând perioada propusă. Bineînţeles, toate acestea prin votul majorităţii!

Şi pentru că am ajuns la problema modului în care se iau hotărârile Camerei Deputaţilor, trebuie să rememorăm astăzi modul ilicit în care o dorinţă personală, împărtăşită şi de o minoritate, s-a transformat în "hotărâre" printr-un abuz grav. În ziua de 14 septembrie 2005, domnul Adrian Năstase, prezidând lucrările în plen, a reuşit să transforme o propunere în hotărâre, fără ca aceasta (propunerea!) să fi fost agreată (votată "pentru") de majoritatea deputaţilor prezenţi la şedinţă... Stenograma şedinţei demonstrează faptul că au fost numărate (de mai multe ori, la momente diferite de timp!) voturile "pentru", o dată voturile "contra" şi niciodată voturile "abţineri". În ciuda permanentei contestări a modului şi momentului la care se făcea numărarea, domnul Preşedinte al Camerei Deputaţilor, a tras concluzia că propunerea a fost aprobată, fără să explice cum a ajuns la concluzia impusă, prin abuz, plenului. Nici atunci, nici ulterior, nu a putut face proba că mai mult de jumătate din deputaţii prezenţi votaseră "pentru" ... În fapt nici nu putea s-o facă, atâta vreme cât ignorându-i pe deputaţii care doreau să se abţină, nu se putea determina cât era "întregul", ca mai apoi să se poată stabili cât ar fi însemnat jumătate şi, în final, să poată fi trasă o concluzie privind votul. Mai mult, în situaţia creată, domnul Preşedinte a găsit de cuviinţă să suspende dreptul unor deputaţi de a participa la lucrările plenului, solicitând chestorilor să ia măsura închiderii uşilor şi interzicerii intrării altor deputaţi în sală. Solicitarea descrisă a fost consemnată în stenograma de şedinţă. În lipsa unei hotărâri de sancţionare, aşa cum prevede Regulamentul, solicitarea făcută de către domnul Adrian Năstase este un abuz care, pe lângă faptul că a încălcat dreptul oricărui deputat de a participa la lucrările Camerei, se constituie într-un precedent grav, precedent care deschide posibilitatea unor fraude ulterioare prin simpla împiedicare a unor deputaţi de a lua parte la lucrări şi la luarea deciziilor! Se poate naşte o nouă "cutumă" profund nedemocratică şi incorectă!

Nu în ultimul rând, trebuie precizat că acum Camera Deputaţilor se află într-o situaţie pe cât de inedită, pe atât de neplăcută! Avem un Regulament, dar avem şi decizii abuziv luate, în dispreţ total faţă de prevederile Regulamentului. Trebuie să ne punem, în mod serios, întrebarea privind cauzele acestei disfuncţionalităţi. Parlamentul nu poate să fie ceea ce pretinde că este, ceea ce prin Constituţie se precizează că este, dacă noi toţi, dar toţi, nu respectăm propriile reguli. Nu o dată, referind sistemul democratic, am invocat sau am fost martori ai invocării unei sentinţe: "Democraţia costă!". Da, democraţia costă şi, poate, nu costurile financiare sunt cele mai relevante, chiar dacă şi aceste sunt însemnate... Mai mult decât efortul financiar, democraţia are şi un alt tip de costuri. Acestea sunt legate de constrângeri: trebuie respectate principii, reguli şi valori ale sistemului democratic, chiar şi atunci când nu ne convin! Mai mult decât ceilalţi cetăţeni, parlamentarii trebuie să asume rigorile unui sistem bazat pe reguli. Cu alte cuvinte, regulile sunt pentru toţi, dar primii care trebuie să le respecte sunt cei care le fac!

"Nimeni nu este mai presus de lege! " V-am citat un principiu consacrat în Constituţie... Mai mult decât de a-l cunoaşte şi de a face caz de el, este cazul să-l şi respectăm şi să demonstrăm că este un principiu care merită să facă parte din sistemul nostru de valori. Până astăzi, din păcate, am asistat la mici "lovituri de stat" în fiecare moment în care de pe poziţia de Preşedinte, domnul Adrian Năstase, şi-a permis să decidă altfel decât prevede Regulamentul. Răul a fost deja făcut şi trebuie ca abuzurile să fie sancţionate! Nu putem să ne împiedicăm de realitate şi, cu nonşalanţă, să ne facem că nu vedem nimic sau, mai grav, să devenim complici pasivi ai abuzurilor semnalate. Doar starea de permanentă veghe şi toleranţa zero faţă de abuzuri poate asigura buna funcţionare a Camerei.

În astfel de situaţii, un for legislativ care se respectă şi care doreşte să fie respectat ar înainta, prin voinţa majorităţii, o moţiune simplă prin care să propună plenului sancţionarea persoanelor care se fac vinovate de abuzuri şi încălcarea prevederilor regulamentare.