Parliamentary debates

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Piaţa energetică europeană şi implicaţiile asupra României.

Diferendul dintre Rusia şi Ucraina cu privire la furnizarea gazelor naturale a descoperit slăbiciunile unei Uniuni Europene, dependente în proporţie de 60% de gazul rusesc pentru acoperirea consumului energetic. Or, această dependenţă faţă de un singur stat înseamnă, în zilele noastre, vulnerabilitate.

Statele europene au înţeles că e nevoie de acţiune pentru a combate aceste riscuri, astfel încât tind să îşi protejeze din ce în ce mai mult ramurile energetice, indiferent că este vorba de electricitate sau gaze.

În Franţa, "patriotismul economic" face parte din discursul oficial, atunci când se referă la achiziţionarea de către stat a acţiunilor companiilor energetice. În Franţa, procedurile de fuziune dintre două companii energetice de top - Gaz de France şi Suez - sunt în curs de finalizare, ducând la constituirea unuia dintre cele mai mari grupuri mondiale. Statul francez va controla 34% din compania rezultată în urma fuziunii, cea mai mare cotă deţinută de un stat european la o companie energetică. Urmează grupul Enel, care este deţinut de către stat în proporţie de 30%. Spania, pe de altă parte, şi-a anunţat intenţia de a amenda legislaţia pentru a putea bloca tentativele de preluare a companiei spaniole Endesa de către principalul grup energetic german, în detrimentul companiei spaniole Gas Natural.

Presiunile Uniunii Europene de liberalizare a pieţei energetice au declanşat un val de fuziuni şi preluări pe acest segment de piaţă. Companiile mari sunt preferate de către guverne pentru că sunt mai credibile şi au un cuvânt important de spus. Pe de altă parte, păstrarea de către stat a unui portofoliu semnificativ la grupurile energetice este motivată de importanţa strategică a domeniului.

Grupul ţărilor fondatoare, cu excepţia Italiei, au iniţiat negocieri în vederea înfiinţării unei pieţe unice de electricitate, ştirea fiind de natură a diminua sprijinul statelor membre pentru politicile energetice pe care Comisia intenţionează să le propună la 8 martie.

Apreciez că evoluţiile recente de pe piaţa energetică europeană ar trebui să genereze o dezbatere publică referitoare la eventualele efecte ale retragerii statului român din companiile energetice. Importanţa domeniului energetic este, inclusiv pentru România, de natură strategică, astfel încât consider că poate fi identificat un echilibru între interesele de menţinere a unei "acţiuni de control" şi de respectare a criteriilor solicitată de Comisie.