Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of May 30, 2006
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.90/2006
Video - Flash & IOS
| Vous etes ici: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of May 30, 2006 |
Sittings of the Chamber of Deputies of May 30, 2006
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.37 | Ioan Timiş - declaraţie politică intitulată "Trocul politic şi starea de bine a naţiunii"; | ![]() |
||
|
"Trocul politic şi starea de bine a naţiunii" Se pare că, de curând, politicienii români au intrat deplin în era negocierilor. Aici, în acest minunat spaţiu carpato-danubiano-pontic, în acest moment, se poate negocia politic orice. Este evident că pe oriunde în lume întâlnim practicată arta şi ştiinţa negocierii şi că există o zonă specială rezervată negocierilor politice. În acel spaţiu însă se pot negocia guverne, integrarea în NATO sau UE, tratate sau acorduri internaţionale. Noi, românii, le facem şi pe acestea, este foarte adevărat că într-un inconfundabil "stil propriu" dar, preocuparea principală pentru noi rămâne tot negocierea pentru:poziţii, funcţii, bani, autostrăzi prin faţa casei, spaţii de locuit pentru rude, viitor pentru nepoţi, locuri în penitenciare sau în afara lor. Statistic, suntem ţara cu cei mai mulţi preşedinţi pe cap de locuitor şi, de curând, cu cei mai mulţi negociatori. Avem negociatori simpli, negociatori străini, negociatori şefi, negociatori mari şi negociatori mici... Aici, de la partide politice la grupuri politice şi indivizi, toţi negociază. Unii negociază să ramână în interiorul jocului politic, alţii negociază să nu rămână în afara lui, unii nu mai ştiu de când negociază, alţii au uitat de ce negociază. Dar cu toate acestea se negociază..., se negociază ritmic, se negociază masiv, se negociază încet sau fulgerător, se negociază la ceasuri de taină sau în public, în ţară sau în afara ei. Scopul scuză mijloacele ar spune unii, moralitatea în politică este de mult abandonată, ar spune alţii. În consecinţă, tot ce se poate trebuie să fie negociat, tot ce se poate trebuie să fie scos la tarabă. Acest tip de negociere este în fapt o vânzare de cauze şi de interese în schimbul a altceva mai bun, este în ultimă instanţă un aranjament, o târguială, un troc politic. Se pare însă, că unele dintre aceste negocieri politice, pe fond, chiar aşa ar trebui să se petreacă. Ramâne însă nerezolvată de fiecare dată o mare necunoscută - transparenţa. Contribuabilul ar trebui să ştie ce se petrece, banii lui sunt în joc. Până la urmă nu cred că mai interesează atît de mult pe nimeni cine este persoana beneficiară a unui aranjament politic şi în ce grad de apropiere se află ea cu mai marii zilei, dar în mod cert, interesează pe toată lumea care argumente au contat, dacă soluţia este politică sau tehnică, şi în special interesează care este motivarea deciziei unei numiri în funcţii publice. Cred că introducerea unei proceduri legale cât mai vizibile şi cât mai transparente, unice pentru toate numirile de înalţi demnitari publici chiar şi pentru aleşi, în care accentul să cadă pe competenţă, experienţă şi profesionalism, ar fi absolut necesară. Principiul că nu trebuie să te pricepi la nimic, dar în mod neapărat trebuie să ocupi o funcţie publică are nevoie să fie definitiv înlăturat. Societatea ar trebui să controleze ca astfel de practici şi de numiri oculte să nu se mai petreacă. Numai astfel s-ar putea înlătura uşor unele clişee cu miniştri care nu îşi cunosc atribuţiile, cu înalţi demnitari în teritorii pe care nu le cunosc, cu agenţii guvernamentale cărora nu le mai ştim numărul, cu reprezentanţi C.N.A. şi C.N.V.M. numiţi pe criterii clientelare, cu membri C.N.S.A.S. în gâlceava continuă cu lumea şi cu ei inşişi... Poate că numai astfel nu am mai vedea în direct la televizor bătălia de instaurare a "republicii Ticu la CNSAS", poate că numai astfel ne-am scăpa de pericolul gripei aviare şi a inundaţiilor dar şi de nume politice ca Gheorghe Flutur şi Sulfina Barbu, poate că astfel Şerban Pretor nu ar mai fi obligat să plece de la CNA în favoarea celor care fac sluj politic, Elena Udrea nu ar mai trece pe la Cotroceni seara şi poate că în sfîrşit Traian Băsescu ar înţelege că România nu este o feudă personală şi l-ar lăsa normal, firesc, în temeiul Constituţiei, pe Nicolae Văcăroiu să fie preşedinte, chiar şi pentru cîteva zile. Pentru că, doamnelor şi domnilor, starea de bine a românului contează! Contează mai ales în ceea ce facem pentru el şi în mod sigur şi pentru cine plătim salarii din banii lui... |



