Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declaraţie politică: "Locul şi rolul României în promovarea dialogului intercultural în Europa"

Anul 2008 a fost numit, potrivit deciziei 1983/2006/EC a Parlamentului European şi a Consiliului, Anul European al Dialogului Intercultural. Diversitatea este o realitate a Europei, ea face parte din zestrea genetică a continentului nostru - fie că vorbim despre popoarele şi culturile sale, sau despre evoluţia sa istorică. În Europa, întotdeauna am fost în contact unii cu ceilalţi, indiferent dacă interesele noastre au fost comune sau divergente.

Această diversitate a fost unul dintre elementele esenţiale care au contribuit la ceea ce a devenit Uniunea Europeană azi, după 50 de ani: un organism geopolitic unic, un organism construit pe principiul respectului pentru diversitate culturală, o organizaţie ce poate fi caracterizată drept un "exerciţiu al dialogului". Şi dacă privim în interiorul fiecărui stat membru, dar şi înspre relaţiile pe care Uniunea Europeană le dezvoltă cu statele aflate la graniţele sale, putem afirma că Uniunea Europeană este, de fapt, un exerciţiu permanent al dialogului intercultural.

Obiectivele pe care şi le propune Uniunea Europeană pentru acest an, în perspectiva formulării unei strategii viitoare privind dialogul intercultural, sunt extrem de importante, fie că vorbim despre promovarea dialogului în domeniul artei şi culturii, în cel religios, în multilingvism, în mediul profesional, în educaţie, sau în media. Într-o Europă a secolului XXI, trebuie să fim conştienţi că avem nevoie atât de instrumentele, cât şi de competenţele potrivite pentru a ne înţelege unii pe alţii. Avem nevoie de acest dialog intercultural prin care cetăţenii europeni să îşi poată dobândi cunoştinţele, calificările şi aptitudinile care să îi ajute să interacţioneze într-un mediu deschis şi complex şi prin care să dezvolte o cetăţenie activă deschisă către lume.

Este un an în care Europa doreşte să audă poziţia locuitorilor din statele membre în perspectiva formulării strategiei privind dialogul intercultural. Este un an în care România poate şi trebuie să îşi facă auzită vocea. Însă, aşa cum arată rezultatele sondajului efectuat de Comisia Europeană cu privire la "Dialogul intercultural în Europa", punctul de plecare este unul deficitar; şi mă refer aici la percepţia opiniei publice vizavi de diversitatea europeană. Abia 40% dintre români (procent care ne situează pe locul 20 între statele membre) consideră că persoanele cu un background diferit (etnic, religios sau naţional) pot îmbogăţi viaţa culturală a României, şi doar 44% dintre români (ceea ce ne poziţionează pe penultimul loc) afirmă că contactul zilnic cu persoane aparţinând altor culturi este o realitate în Europa. Prin urmare, poate mai mult ca cetăţenii altor state membre trebuie să conştientizăm că dialogul intercultural este un instrument vital al spaţiului din care facem parte şi că trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de a acţiona în acest mediu din ce în ce mai complex pentru a putea beneficia în mod real de avantajele pe care acesta le oferă.

România este o ţară caracterizată de diversitate etnică, lingvistică şi religioasă, este o ţară care din anul 2007 a devenit şi graniţă externă a Uniunii Europene - fapt care presupune noi provocări în ceea ce priveşte fenomenul migraţiei. În condiţiile prezenţei acestor elemente, România are, astfel, datoria şi responsabilitatea de a-şi îndrepta atenţia nu doar spre culturile din interiorul Uniunii Europene, ci şi spre cele din afara sa. Prin conştientizarea şi întelegerea interculturalităţii, prin implicare activă - a tuturor actorilor şi la toate nivelurile - în promovarea dialogului intercultural.