Parliamentary debates

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Educaţia pe tărâmul Abramburicăi"

Ne aşteptam ca doamna ministru Andronescu să ţină cont de faptul că a mai condus până în 2004 Ministerul Educaţiei şi atunci şi-a atras din partea mass-mediei o poreclă foarte sugestivă în ceea ce priveşte stilul şi "consecvenţa" abordate în perioada cât a fost în funcţie...

Ar fi trebuit acum să înţeleagă, la revenirea pe aceeaşi funcţie, că toate acţiunile dumneaei vor fi imediat sancţionate, mai ales că la capitolul promisiuni n-a întrecut-o nimeni pe doamna Andronescu cât a stat în banca opoziţiei. A plâns atunci când a avut ocazia în Parlament odată cu votul pentru legea de mărire a salariilor profesorilor, ca sa-şi arate devotamentul profund faţă de aceştia, dar se pare că acum a uitat şi motivul lacrimilor şi destinaţia lor.

Atunci când spui că vrei să faci reformă în educaţie şi îţi începi mandatul de ministru prin măsuri care nu au nicio legătură cu ceea ce doresc profesorii, elevii sau părinţii acestora şi nu ai măcar minima decenţă de a-i consulta când iei astfel de hotărâri, care pot avea consecinţe nefaste pe termen lung pentru formarea tinerilor şi pentru viitorul acestora, ar fi mai bine să te întrebi dacă graba deciziilor luate şi haosul creat în sistem nu-i îndreptăţesc pe cei care te-au poreclit în alt mandat într-un fel anume, să-şi întărească convingerile că nu s-au înşelat nicio clipă.

Dacă sportul şi disciplinele umaniste nu au ce căuta în curricula şcolară a elevilor, înseamnă că nu pui preţ pe valorile necesare dezvoltării unei personalităţi armonioase a copiilor noştri, pe dreptul acestora de a-şi cunoaşte, înţelege şi asuma istoria poporului român, dacă şcolile de arte şi meserii trebuie desfiinţate fără să te gândeşti că şansele celor din mediul rural sunt reduse la zero în ceea ce priveşte accesul lor la învăţământul preuniversitar, având în vedere condiţiile precare ale majorităţii familiilor din care provin pentru a-i putea trimite la alte licee, înseamnă că viitorul acestora nu te preocupă nicio secundă şi că nu ai ce căuta la conducerea acestui important domeniu, al educaţiei, care reclamă multă seriozitate în luarea deciziilor şi numai după o consultare reală a celor implicaţi.

Când faci parte dintr-un partid care a semnat cu multă emfază un "Pact naţional pentru educaţie", ar trebui să ai măcar responsabilitatea de a aduce rapid la îndeplinire măcar câteva principii din cele însuşite în documentul asumat, dar dacă nici elevii, nici profesorii şi nici infrastructura necesară acestora în sistemul educaţiei nu contează (vezi procentul din p.i.b. alocat domeniului...), ne rămâne o singură întrebare: când vă veţi da demisia, doamnă ministru, dacă promisiunile dumneavoastră rămân mereu la stadiu de lacrimi pentru aplauze la scenă deschisă şi "..atât?