Parliamentary debates

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Întreaga Românie a intrat la apă"

Dacă lăsăm deoparte criza mondială, e evident că România pluteşte în derivă. O derivă cu atât mai îngrozitoare cu cât autorităţile o miros, o adulmecă, o percep, dar nu pot s-o rezolve. Tot omul cu capul pe umeri ştie că, în perioada imediat următoare, vor urma curbele de sacrificiu. Toţi ştiu, cu excepţia Guvernului, care se încurcă în declaraţii contradictorii.

Din resurse proprii nu se poate asigura finanţarea minimală şi e musai să întindem, din nou, mâna către FMI. Guvernanţii acceptă cu jumătate de gură că au zbârcit-o (încă o dată) cu evaluarea crizei. Însă, de ce poporul nu e informat corect despre adevărata situaţie. De ce e aburit cu statistici şi afirmaţii ridicole. Poate pentru ca să nu se producă panică. O fi şi asta o tehnică guvernamentală.

Ca în orice ţară sărăcită, infracţionalitatea explodează, corupţia sporeşte, graba zapciului şi ploconeala vânătorului de recompense cresc exponenţial. Agresivitatea infractorului, ca şi neruşinarea escrocului exprimă în absolut nesiguranţa prezentului. La nivelul cel mai înalt, aceeaşi foame. Legea lui OM (eşti om cu mine şi cu partidul meu, sunt om cu tine şi ai tăi e singura lege funcţională.

În faţa acestei invazii a lăcustelor, cetăţeanul se simte abandonat. El, a cincia roată de la căruţă, dospeşte o ură grea. Iar România actuală e compusă din milioane de Românii mici, familiale sau individuale, mustind de ură, de revoltă, de neputinţă.

E clar că, azi, România nu mai e a noastră. Când am pierdut-o? Unde ne-a fost capul?