Parliamentary debates

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dezbaterile şi discuţiile din ultima perioadă cu privire la organizarea şi stabilirea datei alegerilor - locale, parlamentare şi prezidenţiale - au generat o stare de spirit agresivă în zona opoziţiei, care nu înţelege, nici acum, că legile şi Constituţia României trebuie respectate.

Ce-i sperie cel mai mult pe domnii din opoziţie? data şi perioada de desfăşurare a campaniei electorale. Partidul Democrat a susţinut că sunt de preferat 45 de zile, în loc de 30, deoarece "partidele din opoziţie nu au la dispoziţie infrastructura locală a partidului de guvernământ".

Curios este ca partidele de opoziţie (mă refer aici, în special, la liberali şi democraţi) descoperă că nu au resurse interne reale doar în apropierea alegerilor. Mai rămâne să recunoască că nu deţin nici personalităţi politice credibile, care să poată prelua responsabilitatea formării unui Guvern. Aşa că PSD-ul ar trebui să-i mai aştepte încă puţin, pentru că ei se află încă în plină campanie de vânătoare a potenţialilor miniştri.

În ciuda atacurilor şi a criticilor virulente la adresa noastră, ca partid de guvernământ, PD şi PNL, luate ca entităţi separate, nu pot juca un rol important în viaţa politică a României. Iar asumarea de către aceste partide a unei curse electorale individuale s-ar solda cu un adevărat eşec. Le place sau nu, dar nici Alianţa PNL - PD nu este atât de solidă, aşa cum şi-ar fi dorit liderii celor două partide. Deşi sunt plini de entuziasm, atunci când e vorba de demontarea iniţiativelor noastre, entuziasmul este înlocuit de disperare atunci când e vorba de apropierea alegerilor. Şi asta deoarece domnii din opoziţie îşi dau seama, din ce în ce mai bine, că gălăgia nu poate ţine locul faptelor, la fel cum bătutul cu pumnul în piept nu ţine de foame şi nici de sete.

Toată această zarvă legată de data alegerilor nu e altceva decât un nou foc de paie al opoziţiei, care încearcă să facă din nisip bici, cu speranţa că acest bici o să mai şi pocnească!

Slabă nădejde! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere... Să-i lăsăm, deci, în pace, pe stimaţii noştri creatori de zgomote, cu speranţa că, odată şi odată, vor ajunge, totuşi, la mintea de pe urmă a românului.