Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Gabor:

Combinatul chimic Făgăraş a fost o mare unitate a industriei chimice româneşti. Aici îşi aveau locul de muncă peste 12.000 de oameni. Pe porţile lui ieşeau zilnic mii de tone de produse chimice necesare altor uzine sau agriculturii româneşti.

După 1989 combinatul s-a transformat în societate comercială, luând denumirea de S.C.Nitramonia S.A. Făgăraş.

Fostul FSN l-a îndepărtat din funcţie pe omul care a creat un combinat chimic modern şi, în locul lui, a adus o echipă sub conducerea căreia a început declinul. Apoi, PDSR-ul şi toate guvernările care au urmat au schimbat conducerea societăţii făgărăşene cu oamenii lor, astfel că lucrurile au mers din ce în ce mai rău la respectiva societate. Fiecare schimbare a însemnat un nou dezastru economic, noi furturi de materiale şi tăieri de instalaţii, acestea fiind transformate în fier vechi vândut pe nimic, deşi era oţel inoxidabil denumit V2A.

Sub fiecare nouă conducere s-au produs disponibilizări.

Guvernarea trecută, prin fostul ministru Muşetescu, a privatizat societatea Nitramonia vânzând-o turcului Fatih Kesser, cel care ruinase anterior o altă societate din portofoliul APAPS, respectiv Colorom Codlea. Apoi, Nitramonia a fost preluată de firma lui Valeriu Simirică, denumită S&T oil Equipment and Machinery Ltd. şi CHEMTRANS GMBh (Austria), care au achitat pentru pachetul de 79,05% din acţiuni suma de 800.000 USD. La această sumă trebuiau adăugaţi alţi 20 de milioane de dolari SUA, din care 7 milioane numai pentru mediu. Angajamentul nu a fost respectat, dar s-a trecut la dezmembrarea instalaţiilor din combinat, acestea fiind vândute la fier vechi, deşi cea mai mare parte a materialului o reprezenta oţelul inoxidabil (V2A), o adevărată mină de aur.

Este adevărat că acţiunea de tăiere a fierului vechi, a instalaţiilor a început cu mult înaintea privatizării. Dar după privatizare a fost angajată pentru tăierea instalaţiilor de pe platforma chimică o firmă de apartament, tocmai din Constanţa, numită Lacosin SRL, cu un capital social de două milioane lei. Probabil că oţelul inoxidabil trebuia să ia drumul mării, spre alte zări. Au mai fost angajate şi alte asemenea firme din Gorj sau Arad.

Noii proprietari au divizat Nitramonia în 8 societăţi comerciale, 7 din acestea au preluat numai activele, iar societatea-mamă, Nitramonia, a rămas doar cu datoriile. Aceasta a fost marea inginerie făcută de noii patroni.

Cum Nitramonia nu avea numai active de dezmembrat, ci mai avea şi stadion, ştrand, bază sportivă, bloc de locuinţe, grădiniţă, seră, pe circa 8 hectare, un club, iar la munte un frumos hotel, cu o prosperă păstrăvărie, acestea au fost date sau vândute pe înţelegeri de culise producându-se, în acest fel, un jaf de proporţii inimaginabile.

Totuşi, s-a făcut şi un lucru bun: a fost rechemat să lucreze fostul director general al Combinatului Chimic, ing. Şuteu Theodor. Sub conducerea acestuia, Combinatul a început să dea semne de viaţă, se părea că va ieşi din comă, deoarece producea din nou şi chiar exporta. Astfel, în anul 2004 Nitramonia a produs 3.820 tone de îngrăşăminte, din care 3.450 de tone au fost livrate la export. Din producţia totală, 3.700 tone reprezentau azotatul de amoniu, substanţă care şi-a dovedit calităţile de dinamită în incidentul de la Mihăileşti. Preţul pentru o tonă a fost de 8.300.000 lei, aceasta înseamnă că pentru cantitatea produsă Nitramonia a obţinut peste 30,7 miliarde lei, respectiv peste un milion de dolari, şi aceasta numai din producţia de azotat de amoniu, iar Simirică a plătit pentru 79,05% din întreaga Nitramonie preţul de 800.000 USD. Bună afacere!!!

Dar trezirea din comă a Nitramoniei încurca afacerea cu fierul vechi, aşa că s-a renunţat la serviciile fostului director general şi s-a continuat tăierea instalaţiilor.

Pentru aceste motive, AVAS-ul a anulat contractul de privatizare şi a decis instituirea administraţiei speciale pentru Nitramonia.

Cum societatea nu mai poate produce, datorită faptului că instalaţiile au fost tăiate în bună măsură, salariaţii nu mai pot fi plătiţi decât din valorificarea fierului vechi. Salariile acestora nu sunt plătite de câteva luni, astfel că la Făgăraş avem o adevărată bombă socială.

Există însă şi pericolul exploziei unei adevărate bombe: S.C. Electrica S.A. va întrerupe furnizarea energiei electrice pentru neplata acesteia, ceea ce poate duce la imposibilitatea menţinerii amoniacului din instalaţii la o temperatură de minus 33 grade Celsius, astfel că acesta îşi poate schimba starea de agregare iar eliminarea lui în atmosferă poate produce o adevărată catastrofă, curenţii de aer ducând gazul letal la distanţe de zeci de km.

În calitate de deputat PNL de Braşov, cu domiciliul în Făgăraş, solicit AVAS să ia măsuri urgente pentru rezolvarea situaţiei.