Parliamentary debates

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Politica la vârf: manipulări grosolane şi minciuni penibile"

Preşedintele României, Traian Băsescu, în perpetua campanie electorală în care se află din momentul preluării mandatului, susţine frecvent teza reformei clasei politice. Numai că această reformă trebuie să înceapă de la vârf. Cu alte cuvinte, cu domnia sa. Pentru că dacă stăm şi privim retrospectiv, Traian Băsescu este unul dintre politicienii care apelează constant la metode care nu au nimic în comun cu ideea modernă de a face politică.

Principalele evenimente de săptămâna trecută - dintre care unul aflat în derulare - reprezintă o confirmare mai mult decât clară a modului în care nu trebuie făcută politica. Povestea este simplă şi deja arhicunoscută. Un cadru al unui serviciu secret din MIRA este anchetat de DNA, iar în piesele aflate la dosar există referiri la anumite relaţii dintre preşedintele Traian Băsescu şi un potent om de afaceri aflat şi el sub ancheta DNA. Imediat ce respectiva informaţie apare în presă, consilierul prezidenţial Valeriu Turcan iese pe o televiziune şi susţine fără echivoc că " Domnul Traian Băsescu nu s-a întâlnit niciodată de când e preşedinte cu domnul Puiu Popoviciu" (omul de afaceri anchetat de DNA). După replica verbală, acelaşi consilier prezidenţia remite presei un comunicat în care arată că "Preşedintele României, Traian Băsescu, nu a fost niciodată la sediul companiei omului de afaceri invocat (...). Fostul primar general Traian Basescu sau Primăria Capitalei nu au avut nicio legatură cu (...)În acest context, preşedintele României respinge orice încercare de a fi asociat cu acte ilegale". După aceste replici oficiale, mai urmează o ieşire televizată a preşedintelui Traian Băsescu, în care, cu o mină de om distrus, şeful statului îşi exprimă dezamăgirea vizavi de faptul că un cadru al unui serviciu secret îi asociază numele într-un context cu iz penal.

Surpriză însă. Memoria peliculei nu iartă şi ni-l prezintă pe Traian Băsescu, în anul de graţie 2005, alături de respectivul om de afaceri cu care "nu s-a întâlnit niciodată", la recepţia lansării unui ziar.

O primă concluzie. S-a minţit pe faţă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă toată această poveste s-ar fi întâmplat în Marea Britanie, Germania sau într-un alt stat în care democraţia şi civilizaţia sunt la ele acasă. În secunda doi, oficialul prins cu minciuna ar fi demisionat. Iar politicianul "apărat" prin comunicate şi autoapărat prin dramoleta propriei ieşiri televizate i-ar fi copiat gestul. Sau, în cel mai rău caz ar fi prezentat scuze publice şi nu s-ar mai fi gândit să atace un nou mandat. Ce s-a întâmplat la Bucureşti? A demisionat cumva Valeriu Turcan? Nici vorbă. A demisionat sau şi-a cerut scuze publice Traian Băsescu? Nici atât. Ce pretenţii mai putem avea de la politicienii aflaţi sub acest nivel, dacă chiar de la nivelul administraţiei prezidenţiale se minte fără a clipi din ochi? Cum să se reformeze politicianul de rând, când însuşi primul politician al ţării încurajează minciuna şi o utilizează pentru justificări pe care, cel puţin până la acest moment, nu i le-a cerut nimeni. Scandalul este pe prima pagină şi în această săptămână. Aştept de la domnul Valeriu Turcan un gest de onoare, iar de la preşedintele Traian Băsescu scuze publice prezentate cetăţenilor români. Ar fi un pas mic pe drumul promis al reformei clasei politice.

P.S. Analistul politic Cristian Pârvulescu dă o interpretare interesantă scandalului aflat la ordinea zilei: "scandalul se suprapune perfect peste criza economică. Se întâmplă ca în 1998-1999, când România era intr-o situaţie dificilă şi a apărut cazul Ţigareta II. Pâine si circ". Subscriu la această teză.