Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Românii ortodocşi din afara graniţelor"

Pentru fraţii români din diaspora, deschiderea porţilor de colaborare cu ţara-mamă şi extinderea dialogului româno-român reprezintă şansa principală pentru păstrarea identităţii etnice. Acest obiectiv poate fi atins doar dacă România va răspunde solicitărilor care vizează aspectele reale ale comunităţilor româneşti, aşa cum sunt ele percepute de către membrii săi.

Dat fiind că zona pe care o reprezint, judeţul Timiş, se învecinează cu Ungaria şi Serbia, precum şi datorită colaborării strânse cu românii stabiliţi dincolo de graniţele României pe tot parcursul celor 18 ani de mandat de primar al oraşului Făget, voi fi mesagerul problemelor cu care se confruntă aceste comunităţi şi, în particular, cele ale bisericilor ortodoxe româneşti de acolo.

Situaţia minorităţilor româneşti din Ungaria şi Serbia nu e comparabilă cu aceea a minorităţilor maghiare şi sârbe din România. De-a lungul istoriei, statul român i-a ignorat aproape total pe românii stabiliţi în aceste ţări, iar supravieţuirea acestei etnii poate fi considerată un adevărat miracol, românii fiind afectaţi în mare parte de un dur proces de asimilare.

Conştiinţa le-a rămas de români, dar limba nu o mai stăpânesc. Pentru mulţi, limba română trebuie reînvăţată aşa cum se învaţă o limbă străină, deşi inimile bat româneşte, iar sufletele acestor fraţi ai noştri vibrează alături de patria mamă. Românii din Ungaria şi Serbia merită, din partea României, mai mult decât rolul de a deveni reper şi monedă de schimb în ceea ce priveşte sprijinul constant şi consistent pe care Ungaria şi Serbia îl acorda etnicilor săi minorităţi în România. Ei nu îşi doresc decât o înţelegere reală a adevăratelor probleme cu care se confruntă acolo.

Consider că trebuie să acordăm mai mult sprijin comunităţilor de români, iar statul, instituţiile de reprezentare şi misiunile diplomatice să fie orientate spre un lobby puternic pe lângă ţările adoptive pentru alocarea în programa şcolară a unui număr corespunzător de ore pentru studierea, învăţarea, prezervarea limbii materne, a istoriei, culturii, civilizaţiei proprii, acordarea dreptului de a construi biserici ortodoxe române etc.

Fiecare minoritate trebuie să fie o punte de comunicare şi să ştie să-şi păstreze identitatea, iar statul e dator să o ajute să-şi afirme această identitate. Dintre dorinţele românilor, ce ar ar putea primi ecou din partea statului român, voi enumera:

• sprijin în domeniul cultural şi religios;
• înfiinţarea unor tabere de tineret pentru învăţarea limbii române. (Oraşul Făget s-a implicat intens în timpul mandatelor mele de primar în acţiuni de cooperare transfrontalieră, consolidarea legăturilor durabile de prietenie între comunităţile înfrăţite, organizarea de vizite de documentare etc.)
• organizarea de manifestări culturale în oglindă (România - Serbia, România - Ungaria);
• înfiinţarea de expoziţii şi muzee etnografice în mijlocul acestor comunităţi pentru conştientizarea tradiţiilor, valorilor şi obiceiurilor româneşti;
• Înfiinţarea de biblioteci româneşti cu materiale audio şi video pentru facilitatea învăţării limbii româneşti;
• Promovarea specificului cultural al acestor minorităţi pe canalele media din România;
• Acordarea de burse în învăţământul românesc pentru elevii şi studenţii meritorii de peste graniţă;
• În procesul de management al fondurilor pentru românii de peste graniţă să fie cooptaţi şi reprezentanţi ai comunităţilor beneficiare, pentru o transparenţă totală şi o alocare mai eficientă;
• Sprijin material pentru restaurarea Catedralei Episcopale Ortodoxe Române din Giula, care are un rol deosebit în promovarea şi prezervarea unităţii ortodoxiei româneşti din Ungaria. (Am primit o cerere în acest sens a Episcopului Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Prea Sfinţia Sa Siluan).

Este datoria fiecărui stat să protejeze drepturile minorităţilor sale de peste graniţă. Altfel, în contextul realizării Europei unite, naţiunile mici ar fi asimilate. Putem, într-adevăr, să neglijăm acest risc iminent, care va atrage, fără echivoc, distrugerea patrimoniului comun pe care l-a creat civilizaţia de-a lungul vremii. Dar cred - cu toţii ştim asta - că avem o datorie comună să apărăm, să încurajăm, să susţinem fraţii de pretutindeni în interesul societăţii româneşti, în general.

Aş dori să subliniez necesitatea acordării cu prioritate spijinului bisericilor ortodoxe din Ungaria şi Serbia, care au acţionat şi acţionează dintotdeauna ca un catalizator al românismului, ca menţinător al trezirii spiritului şi receptacul al culturii şi moştenirii strămoşeşti.