Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Învinovăţirea întregii clase politice, o strategie de discreditare a tuturor instituţiilor democratice de către guvernanţi"

Se pare că s-a ajuns la fundul sacului. Cu mâinile vânturând şi ultimele rămăşiţe, preaonoraţii guvernanţi se întreabă acum miraţi, cine oare le-a putut găuri bunătatea de sac, doldora nu demult.

Şi ca să rămână imaculaţi în ochii opiniei publice, ce altă opţiune mai bună puteau găsi decât să arunce gunoiul în curtea vecinilor, în stilul caracteristic, spălându-se pe mâini de orice urmă de mizerie compromiţătoare.

În discursul savant al celor de la putere, bugetul golit este acum opera parlamentarilor leneşi, a funcţionarilor publici corupţi, a medicilor incompetenţi, a profesorilor ineficienţi şi a pensionarilor nesimţiţi.

Dezmăţul bugetar e apanajul tuturor acestor categorii, mai puţin a lor, a guvernanţilor. În replici halucinante şi groteşti, spun că se poate trăi cu câţiva bănuţi, o pâine la congelator din care să se mănânce câteva firimituri în fiecare zi, şi nimeni nu va muri astfel de foame. Aceasta e probabil transpunerea concretă a sloganului electoral "Să trăiţi bine!", pe care l-au asumat nu demult.

Strategia de denigrare are largi variaţiuni şi e aplicabilă tuturor categoriilor sociale, inclusiv clasa politică oponentă şi instituţiile democratice ale statului, protectoare ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Toţi sunt vinovaţi, mai puţin ei, care au luat toate măsurile dezastruoase pentru ţară. După ce prin tactici de o corectitudine îndoielnică au reuşit să creeze o majoritate în Parlament, acum încearcă să deturneze atenţia şi vina înspre bastionul celor care au curajul de a-i înfrunta până la capăt. Acum duc o campanie acerbă de discreditare a parlamentarilor, reprezentanţii poporului în forul legislativ.

Se vehiculează idei cum că deputaţii, în speţă, ar dispune discreţionar de sume consistente, în afara retribuţiei directe, a indemnizaţiei; de sume cheltuite ilegal pe transport, cazare şi deplasări în delegaţii, deşi programul de activitate şi bugetul sunt aprobate de conducerea Camerei Deputaţilor.

Cheltuielile de transport sunt diferenţiate, în funcţie de colegiile reprezentate, aflate la distanţe variabile faţă de capitală. În acord cu principiul reprezentativităţii teritoriale, fiecare zonă a ţării are un trimis în Parlament, fie că e la 10 sau 500 km de Bucureşti.

Activităţile de reprezentare la nivel înalt, pe plan internaţional, sunt privite şi interpretate, în mod tendenţios, ca mijloace de relaxare, de lux. Delegaţiile parlamentare sunt stabilite însă în conformitate cu programul Camerei, în baza relaţiilor de parteneriat cu celelalte organisme legislative din lume şi se constituie ca o sarcină de serviciu a deputatului.

Cazarea deputaţilor în Bucureşti este hotărâtă şi negociată de către conducerea Camerei, şi nu rămâne la liberul arbitru al beneficiarului.

Neluarea unei poziţii de către conducere poate avea o explicaţie în faptul că şi aceasta este complice la ampla acţiune de discreditare a acestei instituţii, un pas important în procesul de instaurare a dictaturii prezidenţiale. Din păcate, această inacţiune nu va dovedi decât ineficienţa şi incapacitatea celor care trebuie să ne coordoneze, aserviţi unui regim autoritar extrem care îşi urmăreşte interesul - acela de a acapara toată puterea din stat.

Nu întâmplător, anumite instituţii sunt atacate înainte de un eveniment politic major. Denigrarea parlamentarilor are oare vreo legătură cu introducerea proiectului de lege a pensiilor sau cu asumarea răspunderii Guvernului pentru legile ce urmează să fie aduse în Parlament?

Ca parte a acestui întreg, instituţia supremă reprezentativă a poporului român şi unica autoritate legiuitoare a României, ultimul resort în apărarea democraţiei, toţi parlamentarii, precum şi conducerea Camerei Deputaţilor trebuie să facem front comun pentru apărarea imaginii acestei instituţii, explicând ce trebuie explicat, îndreptând ce trebuie îndreptat şi sancţionând ce trebuie sancţionat.