Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru: "Grija faţă de sol trebuie să devină o preocupare permanentă"

Comisia pentru agricultură a iniţiat şi adoptat în această sesiune parlamentară Legea privind utilizarea, conservarea şi protecţia solului.

Solul a constituit şi va constitui o perioadă încă nedeterminat de lungă principalul mijloc de producţie în agricultură, sursa alimentaţiei omului.

Specificitatea caracterului regenerabil al solului, marea sa vulnerabilitate la degradare, în dese cazuri ireversibilă, diferenţele naturale de sol (calitate, fertilitate) de la o zonă la alta fac toate ca resursele de sol, îndeosebi cele propice agriculturii, să nu fie "extensibile", să fie limitate, ceea ce subliniază necesitatea folosirii lor intensive, concomitent cu măsuri de ameliorare, de menţinere şi/sau creştere a fertilităţii acestora.

Întrebarea care se pune şi trebuie să se pună permanent este următoarea: Evoluează solul şi capacitatea lui de producţie în sensul dorit de noi? Cu alte cuvinte, din acest punct de vedere, ne apropiem sau ne îndepărtăm de momentul începerii practicării unei agriculturi durabile?

În faţa acestor întrebări trebuie să ne reamintim cuvintele marelui om de ştiinţă român, Gheorghe Ionescu-Şişeşti: "Rare sunt câmpurile de activitate care să intereseze mai multe categorii de oameni de ştiinţă ca solul. Pe lângă agronom, pedolog, silvicultor, chimist, mineralog, botanist, solul interesează pe geograf, geolog, pe zoolog şi economist, pe etnograf şi istoric, pe sociolog şi ar trebui să intereseze tot atât de mult pe omul politic şi omul de stat, ca şi pe oricine are un rol de conducere şi răspundere în societate, a cărei viaţă şi putere se întemeiază în ultimă analiză pe pământ".

Ceea ce îşi dorea savantul în urmă cu peste 80 de ani nu a fost încă realizat.

"Testamentul" este transmis şi lăsat generaţiei actuale şi celor viitoare.

Producţiile agricole obţinute s-au realizat în proporţie de peste 50% pe seama rezervelor de elemente nutritive ale solului, proporţie care depăşeşte cu mult ritmul de regenerare a acestora prin procesele naturale, neglijându-se, în acelaşi timp compensarea parţială a exportului de elemente fertilizante din sol, practicându-se în acest mod un sistem de epuizare continuă a rezervelor solului şi de descreştere a fertilităţii.

În condiţiile sus-menţionate, estimările la nivel european sunt următoarele:

• Diminuarea producţiei agricole ameninţă un miliard de persoane;
• Dintr-o sută de ţări, doar 18 au posibilitatea să se lupte cu aridizarea;
• În Europa, 25% din terenurile arabile nu mai sunt cultivabile;
• Un centimetru de pământ se reface în minimum 400 de ani;
• Deşertificarea este similară cu pierderea fertilităţii solului. Un ha de teren poate pierde până la 150 de tone de sol într-o oră.

În Europa se pierd anual prin eroziune circa 1 miliard tone sol, iar în lume peste 75 miliarde tone. Cantitatea de sol erodat în lume (75 miliarde tone) reprezintă suprafaţa totală a României.

În concluzie, numai lăudându-ne cu potenţialul agriculturii noastre nu se poate salva securitatea alimentară.

Lipsa de înţelepciune cu care este tratată problema viitorului producţiei agricole, poate influenţa periculos sistemul nostru economic şi de mediu.