Parliamentary debates

Domnul Relu Fenechiu:

"Desfiinţarea Cancelariei - un mod de justificare a concedierilor abuzive"

Prim-ministrul Emil Boc a declarat la sfârşitul săptămânii trecute că în maxim 10 zile va desfiinţa Cancelaria sa şi şi-a motivat decizia prin faptul că aceasta funcţiona ca un guvern paralel. Prin acest gest, prim-ministrul, în maniera sa caracteristică, urmăreşte două scopuri.

Unul reprezintă sau, mai precis, se vrea a fi o lovitură de imagine. Premierul Emil Boc pozează în faţa opiniei publice într-un personaj care aplică pe "propria piele" măsurile anticriză. Evident, într-o primă instanţă, scopul a fost atins. Anunţul premierului Boc a fost şi încă este intens mediatizat. În realitate, "sacrificiul" premierului este unul de operetă, pentru că de fapt se desfiinţează o entitate care poartă numele de Cancelarie şi se va înfiinţa o altă entitate, cu un alt nume, dar cu atribuţii similare. Prim-ministrul a recunoscut că nu va renunţa la angajaţii săi care au fost aduşi de la Cluj. Dacă ar fi renunţat la aceşti angajaţi sau măcar la o parte dintre aceştia, atunci aş fi putut să mă gândesc că este vorba de un gest sincer al premierului. Evident, nu este vorba de aşa ceva. Încă odată, opinia publică este indusă în eroare de prim-ministrul Emil Boc. De altfel, de luni bune, chiar înainte de a deveni prim-ministru, a induce în eroare opinia publică a devenit o banalitate, un mod de lucru pentru Emil Boc.

Cel de-al doilea scop al deciziei prim-ministrului este însă unul grav şi totodată scandalos. El are rolul de a justifica concedierile în masă ale funcţionarilor de la Cancelarie şi de a eluda legea în ceea ce-i priveşte pe aceştia. Atrag atenţia că nu este vorba de consilieri personali, consilieri de stat, sau alţi apropiaţi ai fostului prim-ministru, ci de angajaţi normali ai instituţiei, mulţi fiind fără culoare politică. Prin aşa-zisa desfiinţare a Cancelariei, premierul Emil Boc reuşeşte să evite un val de procese în justiţiei prin care angajaţii urmau să conteste concedierile abuzive. Dacă nu ar fi recurs la acest artificiu, aşa-zisa desfiinţare a Cancelariei, premierul Emil Boc ar fi pierdut cu siguranţă toate procesele intentate de angajaţii concediaţi şi, în afară de imensul deficit de imagine, ar fi fost obligat să plătească petenţilor salariile de care au fost privaţi în mod abuziv. Şi sumele - deloc mici, ţinând cont de durata proceselor - ar fi fost suportate de la buget. Or, în situaţia în care se desfiinţează Cancelaria, concedierea devine legală, iar angajaţii nu se mai pot adresa justiţiei. Ne aflăm în faţa unei modalităţi ruşinoase de a da oameni afară. Nici măcar pe timpul comunismului nu existau astfel de proceduri. Dacă prim-ministrul - din motive pe care numai el le ştie - considera că nu poate lucra cu respectivii angajaţi, atunci ar fi trebuit să depună toate diligenţele pentru ca persoanele respective să primească posturi relativ similare în alte instituţii ale statului. Dar atunci când singurele tale preocupări este să-ţi transformi fostul şofer în demnitar al statului, nu mai poţi să te gândeşti şi la ceilalţi oameni.

PS. Am înţeles că prim-ministrul Emil Boc nu renunţă la legea care să elimine posibilitatea cumulării salariului cu pensia. Atrag atenţia domnului Emil Boc că, afirmând că nu este normal ca un cetăţean să primească de două ori bani de la stat - aceasta a fost esenţa unei declaraţii televizate - induce din nou în eroare opinia publică. Pensia nu reprezintă un ban primit de la stat. Pensia reprezintă un drept al cetăţeanului care ani de zile a cotizat la stat la fondul de pensii.