Parliamentary debates

Domnul Ilie Merce:

Declaraţie politică intitulată "Constantin Ticu Dumitrescu - o relicvă a obsedantului deceniu"

În sfârşit, Constantin Ticu Dumitrescu e pe cale să-şi îndeplinească un vis râvnit de multă vreme. Propus de primul-ministru şi susţinut de alianţa aflată la putere, marele maestru de ceremonii, dat afară din PNŢ-CD, contestat de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, pe care zice că o conduce, acuzat că şi-a obţinut dosarele personale de securitate prin şantaj, dar pe care n-a avut curaj să le dea publicităţii, este acum susţinut de putere să fie propulsat în funcţia de preşedinte al CNSAS, forţându-se şi normele legale în vigoare, dar şi cele de bun simţ.

În una din ultimele şedinţe comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, la punctul 11 pe ordinea de zi figura "Numirea Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii".

De la tribuna Parlamentului am cerut scoaterea acestui punct de pe ordinea de zi, întrucât CNSAS nu mai există în mod legal. Conform Legii nr.187/7 decembrie 1999 şi-a încheiat mandatul în decembrie anul trecut. În mod abuziv, Guvernul Tăriceanu a prelungit perioada de funcţionare a CNSAS cu încă 6 ani, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, care la art. 22 prevede în mod expres: "Consiliul (CNSAS) îşi desfăşoară activitatea pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia, prin Hotărâre a Parlamentului". În consecinţă, am propus scoaterea acestui punct de pe ordinea de zi. Deşi a întrunit peste 115 voturi, propunerea mea a fost respinsă de maşina de vot a Puterii, care s-a manifestat tot timpul zgomotos şi agresiv, ca nişte oameni marcaţi de complexe, ca nişte vieţuitoare demne de toată compasiunea. Este cât se poate de evident că revine în actualitate problema dosarelor de securitate şi a listelor de informatori, fiind cât se poate de pregnantă obstinaţia unora de a se răzbuna şi de a abate atenţia opiniei publice de la problemele grave ale tranziţiei şi ale insuportabilităţii costurilor acesteia iar, pe de altă parte, oportunismul altora, "prinşi în corzi" şi dispuşi la compromisuri iraţionale pentru a-şi salva pielea. Înainte de toate, sunt îngrijorătoare ignoranţa şi tendenţiozitatea cu care este abordată această problemă.

Este cât se poate de clar că CNSAS-ul n-a făcut treabă serioasă şi nici nu va reuşi să facă. Toată munca acestui organism a fost şi va fi, în continuare, fructificată politic. Şi Ticu Dumitrescu - setos de ură şi răzbunare, cum s-a remarcat şi până acum - e garanţie în acest sens. Se pare că Securitatea e un cadavru bun la toate, un cadavru pe care se încearcă a se construi şi dărâma destine. În fond, de ce să fie deconspirată Securitatea? Ea nu a fost o organizaţie conspirativă, ci una legală, cu misiuni explicite. Ce ar fi de deconspirat? Oamenii din Securitate au servit sub ordinul legii, iar România nu a fost o ţară clandestină, ci un membru respectabil al comunităţii internaţionale.

Dacă trebuie ceva de deconspirat, acelea sunt interesele şi înţelegerile celor care au creat ordinea postbelică. Ei au creat o lume profund divizată, iar unii, din tabăra învinşilor, mai trebuie împuşcaţi şi după ce trecutul a murit?

În ceea ce-l priveşte pe Ticu Dumitrescu, îi doresc sănătate, dar am mari rezerve că el va constitui situaţia morală necesară, care să transforme CNSAS-ul în altceva decât a fost până acum, adică o armă de răfuieli politice.