Parliamentary debates

Domnul Dumitru Avram:

"Sărmana Românie"

Întreaga tevatură legată de numirea şi acceptarea comisarului european din partea României a stârnit noi semne de întrebare legate de capacitatea actualilor guvernanţi de la Bucureşti de a-şi conduce ţara pe drumul spre inima continentului. Sărmana Românie, nota "Financial Times", referindu-se la premiul atât de puţin strălucitor pe care l-a primit ţara noastră din partea Uniunii Europene. După decenii de dictatură comunistă şi o aşa-zisa revoluţie sângeroasă si violentă, aceasta a reuşit în sfârşit o tranziţie spre democraţie. A îndurat, sublinia prestigiosul cotidian britanic, ani de schimbări politice si economice majore, criminalitate în creştere şi exod de lucrători tineri şi talentaţi către ţările bogate din vestul Europei. A întins covorul roşu ori de cât ori un birocrat umil de la Bruxelles a venit în vizită. Românii au crezut că au reuşit. Dar, exact când ei se pregăteau sa se bucure de noile privilegii, au primit o lovitura grea. Li s-a spus ca oricât de mult s-ar fi luptat Guvernul şi cetăţenii pentru aderare, aceasta nu valorează mai nimic la Bruxelles. Tot ce merită - într-un cuvânt lung, brutal si foarte clar - este multilingvism.

Am reprodus aceste idei din articolul apărut în "Financial Times" pentru a înţelege cum suntem priviţi astăzi în afara ţării, câte eforturi ne aşteaptă pentru ca România sa scape de această ştampilă grea, de ţară în curs de dezvoltare, săracă şi coruptă, imatură din punct de vedere politic. Acceptarea, de către Manuel Barroso, a candidaturii lui Leonard Orban - un funcţionar modest, fără un trecut profesional sau politic cu care să fi ieşit în evidenţă - pare mai degrabă o concesie făcuta de Bruxelles după eşecul cu Varujan Vosganian, o ieşire cât de cât elegantă dintr-o situaţie ce putea deveni în orice moment imposibilă, aici, pe malurile Dâmboviţei.

Domnul Leonard Orban va obţine, e adevărat, 12.000 de lire sterline pe lună, dar el trebuie să înţeleagă faptul ca va primi doar un sfert din portofoliul aceluia pe care îl va înlocui, în ianuarie, în corpul de la Bruxelles al Comisiei Europene. Îndatoririle curente ale celui pe care-l va înlocui Leonard Orban, comisarul slovac Jan Figel, includ, pe lângă multilingvism, educaţie, instruire, sport si cultură. Taciturnul Leonard Orban s-a dezmorţit complet după întâlnirea cu preşedintele Comisiei Europene, si-a adus brusc aminte că a făcut şi ceva actorie prin tinereţe, dar va trebui să priceapă că situaţia pentru el va fi si mai grea. El a fost marginalizat înainte de a ajunge la Bruxelles. Aşa e primită România acolo, acesta este statutul ei la Uniunea Europeana, şi probabil că o şi merită, daca avem în vedere proasta administrare a procesului de nominalizare. Ce va face, aşadar, domnul Ludovic Orban pentru un salariu de 18.233,38 de euro (12.202 lire sterline) pe lună, plus o sumă forfetara pentru cazare. El va răspunde de traduceri, de cei de la cască şi de publicaţii, unde, e adevărat, lucrează vreo 3.400 de salariaţi - cam 15% din forţa de munca a Executivului de la Bruxelles -, dar postul său rămâne, totuşi, unul cenuşiu, fără nici o urmă de creativitate, o găselniţa în guvernul european supraaglomerat al lui Jose Manuel Barroso.

Leonard Orban ne-ar putea răspunde că problemele lingvistice ale UE au explodat o dată cu extinderea UE, numărul limbilor oficiale ajungând de la 11 la 20 după aderarea celor zece noi membri în 2004. Vor apărea încă trei limbi oficiale - două prin aderarea României si a Bulgariei, plus irlandeza, care va deveni oficială la 1 ianuarie. Dar Leonard Orban va rămâne şi la Uniunea Europeană ceea ce a fost şi acasă: un slujbaş modest, muncitor, dar lipsit de orice strălucire.

Sărmana Românie! Cine s-o sprijine, acolo la Bruxelles, să depăşească toate marile necazuri prin care continuă să treacă fără nici o speranţă, cine s-o ajute pentru a îndepărta temerile celor de la Bruxelles, în sensul că jafurile, traficul de copii şi alte delicte ar putea lua amploare în Europa Occidentală o data cu aderarea sa la Uniune, la 1 ianuarie 2007?