Parliamentary debates

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura, între propuneri şi situaţia existentă"

Cea mai importantă şi urgentă măsură este aceea a gospodăririi judicioase a întregului fond funciar al ţării şi îndeosebi cultivarea întregii suprafeţe agricole.

Tipul de agricultură spre care trebuie să tindem este cel de agricultură durabilă.

Obiectivul strategic central al producţiei vegetale trebuie să rămână în continuare producţia de cereale, dar se impune o schimbare a structurii culturilor, acordând o mai mare atenţie plantelor tehnice şi în special culturilor de soia, rapiţă, in, cânepă, sfeclă de zahăr şi leguminoase boabe.

În acest moment, în România, de unde agricultură performantă dacă:

• Mecanizare - Nu
• Irigaţii - Nu
• Îngrăşăminte - Nu
• Produse de uz fitosanitar - Nu
• Buget de austeritate - Da

Deci sunt întrunite toate condiţiile pentru a declara "starea de insecuritate alimentară".

Nu trebuie să se uite că agricultura a devenit o competiţie mondială, pentru că, în următorii 40-50 de ani, lumea va trebui să producă atâtea alimente cât a produs de la apariţia omului pe pământ până azi. A rămâne în afara competiţiei (şi suntem de o perioadă îndelungată) ar însemna ca agricultura României să fie supusă dezorganizării totale, dispariţiei, iar ţara noastră să devină o mare piaţă de desfacere (dacă nu chiar suntem).

Sub presiunea problemelor urgente, Guvernul nu a reuşit să elaboreze şi să implementeze strategii, politici şi programe de restructurare şi modernizare a agriculturii. România nu are încă un studiu - diagnostic amplu şi aprofundat asupra stărilor reale din agricultură şi în consecinţă nu are strategii, politici şi programe coerente şi realiste, care să depăşească măcar mandatul unui Guvern.

Or, fără un orizont de 10-15 ani, fără obiective clare, fără mijloace, fără management performant, fără tehnici şi tehnologii de vârf, nu se pot obţine rezultate comparabile cu cele realizate de ţările cu agricultură dezvoltată şi eficientă.