Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Dobrogea, în sărbătoare"

Pentru dobrogeni, ziua de 14 noiembrie este o zi specială: este ziua în care, în anul 1878, Dobrogea a reintrat, oficial, în componenţa statului român modern. În urmă cu 133 de ani, o divizie română a trecut Dunărea în Dobrogea, prilej cu care însuşi domnitorul Carol I a adresat ostaşilor o memorabilă Proclamaţie - document istoric de mare ţinută.

"Soldaţi! - suna mesajul - azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! În această nouă Românie veţi găsi o populaţiune care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi credinţe. Între ei veţi găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre. Vă recomand cu deosebire să respectaţi credinţa lor. Fiţi în mijlocul noilor voştri concetăţeni anteluptători ai legalităţii şi ai civilizaţiei Europei".

Într-adevăr, în zona Dobrogei, cunoscută la acel moment sub denumirea de "California României", trăiau, pe lângă români, greci, turci, tătari, bulgari, armeni, albanezi, italieni, austrieci, englezi şi nemţi. Cu alte cuvinte, de la Constanţa la Tulcea, populaţia Dobrogei era un adevărat mozaic etnic. Dobrogea era şi trebuia să devină românească, în sensul că, din momentul istoric al unirii în graniţele naţionale, întreaga sa viaţă economico-socială, politică şi culturală, trebuia să se înscrie pe noi coordonate. Era momentul unui capitol nou în istoria sa, ca parte componentă a unui stat aflat într-un amplu proces de dezvoltare pe calea modernităţii, cu statutul său de independenţă şi suveranitate dobândit prin jertfele date în războiul din anii 1877-1878.

Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni era o afirmare, era o asigurare şi era un îndemn: "Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi o cârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii - viaţa, onoarea şi proprietatea - sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă... Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii. Drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţiune definitivă. care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia voastră cetăţenească. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră".

Câteva zile mai târziu, la data de 23 noiembrie 1878, trupele româneşti au fost primite oficial în Constanţa, tricolorul a fost înălţat peste tot în oraş, chiar şi pe vasele din port. Tot atunci a fost instalat şi primul prefect tomitan, în persoana lui Remus Opreanu.

Unirea Dobrogei cu România la 1878 reprezintă, după unirea Moldovei cu Ţara Românească la 1859, o nouă şi importantă etapă în procesul formării statului naţional unitar român, proces încheiat prin marea unire de la 1918.