Parliamentary debates

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declaraţie politică privind conceptul de Good governance şi noul mediu de securitate.

În acest secol al globalizării, securitatea globală a devenit securitate individuală. Securitatea globală nu mai reprezintă de mult o statistică, este un concept în schimbare şi, totodată, o realitate, la ale cărei riscuri suntem expuşi zi de zi.

Evenimente precum 11 septembrie 2001 (atacurile teroriste din Washington şi New-York) sau 11 martie 2004 (atacurile teroriste din Madrid), dar şi 14 august 2003 (pana generală de curent din Statele Unite) au devenit puncte de referinţă în încercarea de identificare a căilor de înţelegere şi reformare a unui nou concept de securitate, dar şi a metodei prin care acesta poate fi transpus atât la nivel internaţional, cât mai ales la nivel individual.

Iniţial o preocupare a domeniului militar, conceptul de securitate a devenit un bun comun. Această tendinţă se datorează intereselor actuale în domeniul economic şi politic, globalizării şi diferenţelor majore între diverse regiuni ale globului. La începutul acestui nou secol, comunitatea internaţională trebuie să găsească modalităţi de a face faţă noilor riscuri sistemice, care survin pe baza celor anterioare.

De aceea, trebuie aflate noi soluţii, agreate şi implementate la nivel global. Noile riscuri de securitate reprezintă marea provocare a unei "guvernări valabile", iar soluţiile adecvate vor fi cruciale pentru asigurarea unei calităţi superioare a vieţii individuale pentru deceniile ce vor urma.

Pentru a putea ajunge în mod eficient la o stare de normalitate, este foarte important să o putem descrie, să putem identifica implicaţiile şi magnitudinea situaţiilor de criză, să putem evalua corect riscurile, dar şi rezultate măsurilor luate. Dar ce standarde calitative pot fi aplicate pentru acţiunile de a încerca să stabilizezi instabilitatea?

Există, la diferite nivele de expertiză, problema transferului dezbaterii către nespecialişti, utilizatorii finali ai măsurilor de creştere a securităţii, dar şi cea a identificării unor căi de comunicare între cele două categorii, mai ales în situaţii de criză. De aceea, în condiţiile în care instabilitatea şi riscurile multiple au escaladat, este imperativă existenţa unor căi de comunicare efective între actori şi utilizatori, pe de o parte, dar şi între diferite categorii ale decidenţilor, pe de altă parte.

Câteva întrebări la care ar trebui să răspundă cercurile de dezbatere din domeniul securităţii ar fi:

Cât de accesibilă este informaţia? Informaţie care ar trebui să provină atât din partea autorităţilor, decidenţilor, dar şi din partea societăţii civile, mediilor academice. Ce mecanisme există pentru a stimula prevenirea? Ce instruire este disponibilă pentru nespecialişti pentru a putea creşte nivelul de înţelegere şi cooperare? Care este stadiul interoperabilităţii? Cât este de eficientă cooperarea între actori şi utilizatori?

Este foarte important ca decidenţii, atât la nivel naţional, dar mai ales la nivel global, să fie foarte corect informaţi asupra aspectelor referitoare la nivelul de securitate, la posibilele ameninţări şi riscuri. Cel mai eficient mod de a combate şi soluţiona eventuale probleme este de a cunoaşte toate aspectele lor. De aceea, dezbaterile comune ale factorului politic şi specialiştilor în domeniu, împreună cu reprezentanţi ai societăţii civile reprezintă un important mijloc de identificare a soluţiilor necesare.

Printre cele mai mari riscuri actuale se află atacarea infrastructurii critice în procesul de distribuire. Acesta este un mijloc foarte eficient de inducere a insecurităţii globale, cu costuri foarte ridicate şi pe un termen destul de lung.

Ce înseamnă infrastructura critică: petrol, gaze naturale, apă, sistemul bancar şi financiar, asigurări sociale, telecomunicaţii, tehnologie informaţională, sistemul sanitar şi serviciile de urgenţă, sistemul legislativ, toate acestea fiind esenţialmente interconectate.

În legătură cu această amplă problematică, se ridică nenumărate întrebări, ale căror soluţii trebuie rapid identificare şi adaptate realităţii actuale: care sunt responsabilităţile Guvernului, când ar trebui acesta să intervină, ce rol ar trebui să aibă Guvernul în privinţa sectorului privat, care sunt responsabilităţile companiilor naţionale şi multinaţionale etc.

Sunt problemele actuale ale unui mediu internaţional caracterizat de situaţii noi, cu implicaţii majore, în care conceptul de securitate a încetat de mult să reprezinte apanajul strategilor militari sau al cercurilor academice de specialitate. Securitatea nu mai este de mult o teorie, ci o realitate din ce în ce mai vulnerabilă. De aceea, acest concept trebuie privit ca fiind un drept fundamental şi tratat ca atare, deoarece securitatea cetăţeanului înseamnă securitatea unei naţiuni.

România, ca participant activ al comunităţii internaţionale, conştientizează şi acceptă noile abordări ale conceptului de securitate. În plus, prin participarea la diferite acţiuni interne, dar şi internaţionale, implică în această dezbatere atât decidenţi politici şi autorităţi în domeniu, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile, ai cercurilor academice şi ai mass-media, pentru a construi o imagine clară şi corectă a mediului internaţional de securitate în care ne aflăm, dar, mai ales, pentru a elabora soluţii pertinente, viabile, adecvate riscurilor actuale.