Parliamentary debates

Domnul Marin Diaconescu:

"Onoarea şi cinstea de a glumi în politică, dar nu de a face politică în glumă"

Distinşi colegi,

Gripa aviară a devenit un fenomen despre care se vorbeşte pe toate posturile de televiziune. Virusul descoperit a fost anihilat în zonele afectate prin izolarea acestora, urmată de recoltarea probelor în vederea trimiterii lor în Anglia, spre a fi supuse unor analize complete.

Am recunoscut că, de data aceasta, virusul nu a luat prin surprindere autorităţile. Toate posturile de televiziune laudă activitatea Ministerului Agriculturii, reprezentat în persoana domnului ministru Gheorghe Flutur, pentru demersurile extraordinare întreprinse în cauză.

Până acum, toate bune şi frumoase. Izolăm un virus şi pierdem din vedere multe alte asemenea dezastre.

Am văzut că subiectul inundaţiilor nu mai este de actualitate. Nimeni nu mai întreabă nimic şi nimeni nu ne mai spune care este situaţia actuală a sinistraţilor. Se iese mereu în faţă cu binecunoscuta placă cum că li se vor asigura locuinţe unei părţi insignifiante din populaţia afectată de dezastrele naturii şi..., nimic mai mult.

Eu, însă, deplasându-mă săptămânal în teritoriu iau contact direct cu acei oameni necăjiţi. Trebuie să îi privesc în ochii lor trişti care exprimă multă durere şi să le promit că iarna nu îi va surprinde pe drumuri. Însă nu numai aceasta este problema lor acum. Mulţi dintre ei mi-au reproşat că nu facem nimic în ceea ce priveşte igiena şi dezinfecţia. În zonele puternic afectate de calamităţi s-au instituit adevărate focare de infecţie care sunt gata să termine populaţia pe o suprafaţă întinsă. Am fost nevoit să recunosc că, într-adevăr, aveau dreptate. Apa din fântâni, din puţuri este infectată şi nu s-au luat măsuri sanitare pentru evitarea îmbolnăvirii populaţiei. Ar fi inuman să stăm cu mâinile în sân, să urmărim destinul tragic al acestor oameni. După ce şi-au pierdut casele şi agoniseala de o viaţă, se trezesc într-o dimineaţă că sunt bolnavi şi că într-adevăr viaţa lor şi-a spus dictonul:"Decât sărac şi bolnav, mai bine bogat şi sănătos".

Cred că o completare a acestui motto ar fi neavenită. Să fii neajutorat, abandonat şi neputincios şi nimănui să nu-i pese de tine... ce destin tragic să te naşti sărac! Nu este aşa, domnilor de la putere? Dar de ce să vă pun dumneavoastră această întrebare, este evident că nu aveţi cum să cunoaşteţi răspunsul, nici acesta şi nici oricare alt răspuns legat de oameni.