Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică în legătură cu raportul privind activitatea desfăşurată de Consiliu Suprem de Apărare a Ţării în anul 2006, care confirmă blocajul şi deriva anticonstituţională a sistemului naţional de securitate

Ideile politice ale comandantului suspendat Traian Băsescu şi experienţa acumulată în decursul mandatului ţin loc de Constituţie şi lege în adoptarea hotărârilor C.S.A.T.

Potrivit Raportului, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării aprobă legile, substituindu-se puterii legiuitoare, iar blocajul provocat procesului de reformare legislativ-instituţională a domeniului securităţii naţionale este calificat drept o contribuţie la clarificarea conceptelor fundamentale în materie, în timp ce realitatea confirmă intenţiile de manipulare terminologică având ca scop interpretarea şi aplicarea legii după liberul arbitru al deţinătorilor privilegiaţi ai puterii. Nu reprezentanţii serviciilor au propus legi confuze şi lipsite de previzibilitate. Maltratarea proiectelor a fost impusă de înalţii consilieri ai Administraţiei Prezidenţiale. Ei încearcă acum să obţină girul parlamentar pentru gravele aberaţii conceptuale introduse în proiecte, păstrate şi accentuate în variantele Guvernului, asumate de P.N.L.

În încercările de a nu mai repeta gafele din raportul de activitate pe anul 2005, în raportul pe anul 2006 sunt deschise noi abordări nu numai incompetente, dar şi ilustrative pentru lipsa de respect pentru Parlament, prin neglijenţele crase în structurarea conţinutului şi redactarea raportului, care descalifică C.S.A.T.-ul şi pe preşedintele acestuia.

Adoptarea Raportului de către Parlament ar legitima o concepţie profund dăunătoare privind securitatea naţională, precum şi abuzurile, ilegalităţile şi autoritarismul antidemocratic, care sunt încurajate sub această Cupolă Sacră Coroana Unită a Securităţii Naţionale, în care s-a transformat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezidat de Traian Băsescu.

Declaraţiile de război corupţiei se dovedesc a fi doar fumigene de acoperire a noilor mari corupţi din zona partidului care şi-a ars arhivele compromiţătoare după trecerea în opoziţie. S-au distrus mii de documente secrete despre opoziţie, dar şi despre foştii aliaţi, furnizate de persoane din structuri de informaţii care şi-au pătat onoarea, încălcându-şi îndatoririle de neutralitate şi neaservire politică, precum şi dovezi privind finanţarea ilegală a partidului, subvenţionarea atacurilor din presă împotriva adversarilor politici şi a dezinformării populaţiei, racolărilor practicate în administraţiile centrale, judeţene şi primării.

Ca şi în anul 2005, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi-a desfăşurat activitatea cel puţin la fel de haotic şi lipsit de selectivitate în alcătuirea programului anual şi a ordinilor de zi ale şedinţelor Consiliului.

În legătură cu raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2005, am făcut, la momentul respectiv, o declaraţie în care am concluzionat ca documentul prezentat Parlamentului, deşi era inacceptabil, avea totuşi meritul de a se constitui în dovada pericolului major reprezentat de Consiliu pentru viaţa democratică şi ordinea constituţională din România.

Raportul de activitate al C.S.A.T. pe anul 2006 este aceeaşi mostră de exerciţiu al autoritarismului antidemocrtic pe care Consiliul îl impune cu consecvenţă în raporturile cu Parlamentul.

Lipsa de respect faţă de Parlamentul României a coborât până acolo încât Raportul pe 2006 are drept preambul primele două alineate ale Raportului din 2005, copiate aproape ad litteram, ceea ce presupune că expeditorul documentului are convingerea că Parlamentul, asemenea persoanei sale, nu ar face nici măcar efortul să citească materialele ce-i sunt remise spre analiză şi decizie. Altfel, o astfel de ofensă nu era posibilă. Are oare cineva din staff-ul Administraţiei Prezidenţiale interesul să-l compromită pe Preşedintele României în relaţia cu Parlamentul.

Din lectura raportului rezultă cu prisosinţă că şi în anul 2006 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi-a desfăşurat activitatea la limita şi în afara legii, fiind evidentă o confuzie conceptuală totală în legătură cu competenţele generale ale Consiliului, stabilite de Constituţie, şi modul concret de exercitare a atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea C.S.A.T.

Dacă raportul precedent l-a avut ca semnatar pe consilierul prezidenţial şi şef al Departamentului Securităţii Naţionale, raportul actual este semnat de consilierul de stat şi secretar al C.S.A.T., iar consecinţa acestei retrogradări este evidentă prin derapajul mult mai accentuat al conţinutului şi consistenţei raportului faţă de coordonatele de exigenţă impuse de analiza şi aprobarea activităţii C.S.A.T. de către Parlamentul României.

În esenţă, raportul nu conţine nimic notabil. În economia documentului se încearcă într-un spaţiu excesiv, de aproape două pagini, legitimarea Strategiei de Securitate Naţională a României, a acestui eseu politic cu care reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale, după ce nu au reuşit să obţină, în aproape un an de dezbateri scandaloase, consensul autorităţilor publice din sistemul securităţii naţionale, s-au prezentat şi au eşuat lamentabil în faţa mediilor academice, a organizaţiilor neguvernamentale şi a presei.

Dovada condiţiei discutabile a sus-numitului document este însuşi faptul că Preşedintele României nu şi l-a asumat, dincolo de postarea, în format electronic, pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale. Un document oficial "Strategia de Securitate Naţională a României", formalizat cu număr şi dată de adoptare, care să fi fost transmis autorităţilor publice responsabile cu transpunerea în practică şi spre adoptare Parlamentului nu există. Mai mult, din anexa la Raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2006 nu reiese nici aprobarea strategiei, aşa cum se menţionează la pag. 2 alin. (5), ci doar adoptarea Hotărârii C.S.A.T. din 17.04.2006 privind "Avizarea Strategiei de Securitate Naţională a României (...). Or, a aviza nu înseamnă şi a aproba!

Cele ce se afirmă în raport în legătură cu Strategia de Securitate Naţională nu sunt de luat în seamă, deoarece ţin de domeniul subculturii de securitate şi al penibilului în care importanţi membri ai staff-ului Administraţiei Prezidenţiale (n.n. prin poziţiile ierarhice, şi nicidecum prin competenţa, probitatea şi onestitatea profesională) l-au înfundat pe Preşedintele României.

Grav, chiar foarte grav şi inadmisibil este ceea ce se afirmă în raport la pag. 5 alin. (3): "Hotărârile adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în anul 2006 sunt în concordanţă cu prevederile Strategiei de Securitate naţională, întrucât documentul este fundamentat pe principalele idei de politică externă, internă şi de securitate validate de alegători, coroborate cu evaluarea profundă a mediului de securitate şi cu experienţa acumulată de la preluarea mandatului".

Cum poate fi şi cum trebuie înţeleasă această afirmaţie de-a dreptul năucitoare?! Oare consilierul prezidenţial şi şef al Departamentului Constituţional Legislativ a văzut această monstruozitate juridică?

Observăm că, potrivit art. 3 din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, hotărârile acestuia se emit potrivit legii (s.n.), iar Constituţia României statuează, de asemenea, supremaţia legii ca principiu al statului de drept, şi nu a principalelor idei de politică internă, externă şi de securitate validate de alegători sau experienţa acumulată de la preluarea mandatului.

Dacă derapajul anticonstituţional al C.S.A.T.-ului este atât de grav pe cât îl exprimă aserţiunile raportului transmis Parlamentului de către Preşedintele României, atunci este imperios necesar ca, în temeiul prevederilor art. 2 al Legii nr.415/2002, Parlamentul să procedeze la o examinare şi verificare a activităţii C.S.A.T., care să se bazeze pe accesul la şi controlul tuturor documentelor şi hotărârilor Consiliului, inclusiv stenogramele şedinţelor acestuia, pentru a nu mai credita activitatea unei autorităţi constituţionale de asemenea importanţă, învestită cu organizarea şi coordonarea securităţii naţionale exclusiv pe baza a ceea ce ni se livrează prin intermediul unor rapoarte atât de inconştient şi iresponsabil întocmite şi asumate încât abuzurile şi ilegalităţile funcţionale sunt raportate legislativului drept "realizări remarcabile".

Care rezultă a fi fost, potrivit raportului, "domeniile de acţiune ale activităţii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării", în perioada de referinţă şi prevede legea că ar fi trebuit să realizeze Consiliul?

Raportul menţionează ca prim domeniu de acţiune "Consolidarea profilului distinct al României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, Uniunii Europene şi celorlalte organizaţii internaţionale". Este, oare, acesta un domeniu de acţiune corect identificat în raport cu dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii de organizare şi funcţionare a C.S.A.T.? Evident că nu! Constituţia României prevede că atribuţiile C.S.A.T. se rezumă la: organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor ce privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi apărarea colectivă în cadrul sistemelor de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere şi restabilire a păcii.

Ce presupune consolidarea profilului distinct al României în cadrul N.A.T.O., U.E. şi al celorlalte organizaţii internaţionale nu se spune decât codificat, în sintagme precum: promovarea dialogului transatlantic, coerenţă şi complementaritate dintre evoluţiile din cadrul N.A.T.O. şi dezvoltările în materie de politică europeană, de securitate şi apărare.

Nu am dori ca în spatele unor astfel de exprimări mult prea generoase să fie posibilă legitimarea de către Parlament a eşecurilor în materie de politică externă şi de securitate ale unei administraţii care s-a acoperit de incompetenţă şi ridicol, stârnind reacţii externe când de surprindere, când de consternare şi compasiune faţă de maeştrii tragi-comici ai gafelor "made in Romania".

Dincolo de declaraţiile de intenţii, care sunt beneficiile politicii originale promovate mai mult în spaţiul războiului mediatic decât în cancelariile diplomatice, cu privire la Vecinătatea Răsăriteană, Regiunea Mării Negre, Orientul Mijlociu Extins şi Balcanii de Vest?

Raportul evită răspunsurile. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece în 2006 s-a ajuns la pragul cel mai critic al relaţiilor cu Rusia, Ucraina şi Moldova. Nouă ne cam miros a provocare şi a trădare toate cele care s-au întâmplat în politica externă şi de securitate pe relaţia estică a Eurasiei. Miroase chiar a înaltă trădare, din moment ce daunele aduse României şi congenerilor din vecinătăţi sunt beneficii nete, servite pe tavă, unor puteri şi guverne a căror ostilitate faţă de România nu a fost nici măcar disimulată.

Sub bagheta lui Putin, vinul de dar al neamului Voronin s-a oţeţit, revoluţia portocalie ucraineană s-a înroşit, iar ginta latină europeană ne-a părăsit, constatând că "prietenul" Bush v-a dat uitării.

Acesta este, cetăţene Băsescu, rodul amatorismului cu care s-a proiectat şi condus de la Cotroceni politica externă şi de securitate a României.

Aţi trădat încrederea ieftin câştigată a "serviciilor", şi ele la fel de ieftin v-au izolat informaţional. Nu fiindcă au dorit-o, ci fiindcă le-aţi discreditat şi pus în situaţia de a nu-şi mai putea împlini misiunile lor de mare trebuinţă naţională. Dacă le-aţi înlocuit cu C.N.S.A.S.-ul, acesta v-a servit exact ceea ce aţi programat, fără a estima consecinţele. Acum sunteţi nevoit a vă servi de informaţiile C.N.S.A.S.-ului!

Ce relevanţă mai pot avea încercările de a sublinia, chipurile, soluţionarea crizei din Kosovo, din moment ce instanţele internaţionale au decis altfel decât interesele României. De observat că la data trimiterii raportului către Parlament "Soluţia Kosovo" era deja cunoscută, iar respectul faţă de puterea legiuitoare merita cel puţin efortul actualizării documentului, pentru a nu fi menţinuţi undeva, într-o zonă a dezinformării.

A doua realizare notabilă a C.S.A.T.-ului pe anul 2006 rezultă a fi fost "îmbunătăţirea cadrului legislativ care vizează securitatea naţională".

Nu este nici o eroare. Aşa se spune "expresis verbis", în debutul paginii 8 din 22 a raportului menţionat.

Din repertoriul legislaţiei în vigoare în România nu rezultă ca Parlamentul să fi adoptat în anul 2006 vreo lege prin care să se realizeze reforma instituţional-juridică a domeniului securităţii naţionale. Dimpotrivă, cunoaştem cu toţii foarte bine câtă notorietate naţională şi internaţională au dobândit Preşedintele şi Premierul României prin scandalul încă neîncheiat al legilor securităţii. Un scandal care a avut un impact negativ demolator asupra sistemului de securitate, devenit obiect al trocurilor şi ţintă a luptelor politice.

Dar să examinăm mai atent aserţiunile din acest capitol al raportului şi să vedem ce rezultă? Rezultă că, potrivit alin. (2), pag. 8, în şedinţele Consiliului au fost luate în discuţie în repetate rânduri documentele de lucru referitoare la domeniul securităţii naţionale şi sunt menţionate, în continuare, patru proiecte de lege. Surpriză, însă! Anexa la raport privind hotărârile adoptate de către C.S.A.T. în 2006 contrazice afirmaţia anterioară, în sensul că nu rezultă să se fi adoptat nici măcar o singură hotărâre a Consiliului privind cadrul legislativ al securităţii naţionale. Unde se află adevărul? De ce secretarul C.S.A.T., generalul-maior Ion Oprişor, induce în eroare Parlamentul, angajând în această dezinformare şi persoana Preşedintelui României?

Credem că membrii staff-ului Administraţiei Prezidenţiale implicaţi în elaborarea raportului nu trebuie criticaţi, ci evidenţiaţi şi felicitaţi, deoarece numai graţie spontaneităţii şi sincerităţii lor verbale, nereprimate în scris, Parlamentul poate constata câtă dezordine şi cât spaţiu deschis abuzurilor şi ilegalităţilor îşi au loc sub umbrela C.S.A.T., ca şi cum acesta ar fi devenit, sub preşedinţia lui Traian Băsescu, o adevărată Cupola Sacra Corona Unita a Securităţii naţionale.

Câteva adevărate "perle" ale subculturii şi sfertodoctismului care guvernează secretariatul C.S.A.T. şi Departamentul securităţii naţionale merită totuşi atenţie pentru a putea înţelege că acolo judecăţile de valoare se emit prin inversarea ordinii naturale, fireşti a lucrurilor.

Aşa, de exemplu, principiul de bază al intenţiilor legislative pritocite la Cotroceni a fost acela potrivit căruia sistemul securităţii naţionale generează legile prin care să-şi garanteze subzistenţa, şi nu legile stabilesc şi definesc sistemul, compunerea, competenţele şi atribuţiile acestuia - pagina 8 din 22, alin. (3). Cu alte cuvinte, după ce se comite o eroare practică, la nivelul C.S.A.T. neapărat strategică, se scoate repede o lege pentru a legitima ilegalitate. Ce poate fi mai periculos decât o asemenea mentalitate?! Aşa funcţionează statul de drept numit România, a cărui Constituţie stipulează că legea este izvorul tuturor deciziilor şi acţiunilor, şi nu viceversa?

În alineatele 4-7 din pagina 8 a raportului se încearcă a se obţine, şi respectiv a se conferi gir oficial, inclusiv parlamentar, unor aberaţii conceptual-terminologice, care, dacă ar fi acceptate şi legiferate, ar permite interpretarea şi aplicarea legii după liberul arbitru al manipulatorilor de concepte, căci ce altceva se încearcă prin găselniţa de pomină potrivit căreia în loc de "siguranţă naţională" s-a optat pentru sintagma "informaţii, contrainformaţii şi securitate", dar (atenţie!) această "securitate" nu este "securitatea naţională" care are drept componentă: "apărarea, informaţiile, contrainformaţiile şi securitatea, şi ordinea publică". Dumneavoastră înţelegeţi ceva din acest cerc vicios, din această beţie de cuvinte şi agresare prost-informaţională, cu care nişte "cazoni" din Cazarma din Dealul Cotrocenilor încearcă să preformeze şi să manipuleze opţiunile de iniţiativă legislativă ale Parlamentului?

În mod evident, acesta este încă un argument pentru care un asemenea document este inacceptabil şi trebuie respins.

Tocmai urmare a gravelor şi impardonabilelor erori conceptuale incluse în proiecte legislative pe propria răspundere şi din excesul de zel al consilierilor Administraţiei Prezidenţiale, acestea au generat un conflict politic ireconciliabil chiar în interiorul C.S.A.T.-ului, între susţinătorii preşedintelui şi cei ai vicepreşedintelui Consiliului, ale cărui decizii în materie, care priveau rolul de avizare a proiectelor legislative, au fost blocate.

Aşadar, unica şi incontestabila contribuţie a C.S.A.T.-ului la reformarea juridică a Sistemului Naţional de Securitate a fost şi continuă a fi blocajul.

O noutate, cu valoare de premieră, a Raportului C.S.A.T. este, potrivit capitolului III al documentului, pagina 10 din 22, "unitatea de organizare şi coordonare a apărării şi ordinii publice" (?!) Nu este nici o răutate din partea noastră. Acolo, aşa scrie, negru pe alb: "activitatea de apărare şi ordine publică". Ce intenţii poate ascunde o asemenea manieră de abordare, decât o eventuală reorganizare a celor două ministere (al apărării şi internelor) şi reunificarea lor după modelul impus Japoniei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial?!

Dacă procesul de reformă a sistemului naţional de apărare a avut ca rezultate reducerea efectivelor şi diminuarea nivelului de înzestrare, nu apare drept firească întrebarea de ce cresc cheltuielile şi nu este vizibilă modernizarea? Nu cumva pentru a găsi răspunsul la această întrebare a fost înfiinţată Direcţia anticorupţie a Ministerului Apărării Naţionale?

O mare revelaţie avem în pagina 11 din 22, alineat (1), unde aflăm că C.S.A.T. s-a substituit Parlamentului României: "(...) în consecinţă, Consiliul a aprobat legea de organizare şi funcţionare a Ministerului Apărării (...)," ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar însemna atât încălcarea Constituţiei privind funcţia exclusiv de legiferare a Parlamentului, cât şi a Legii de organizare şi funcţionare a C.S.A.T., potrivit căreia acesta doar "avizează proiectele de acte normative privind organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale". Nu întâmplător atragem atenţia asupra acestei neregularităţi nu numai de exprimare, ci şi de fond, fiindcă în practica activităţii instituţiilor din sistemul securităţii naţionale s-au fundamentat decizii, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile personalului, pe simple intenţii legislative conţinute în diferite memorandumuri, şi nu pe legea efectiv adoptată şi publicată în Monitorul Oficial.

Titlul Cap. IV al raportului surprinde atât prin ceea ce exprimă, cât şi prin structurarea tematică a problemelor pe care le anticipează: "Activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate. Analiza stadiului predării arhivei fostei Securităţi către C.N.S.A.S." Dacă în cazul consulului roman Sulla, legătura cu prefectura a fost aceea că el a înfiinţat această instituţie administrativă, în cazul de faţă legătura activităţii sistemului informativ pentru securitatea naţională cu dosarele fostei securităţi şi C.N.S.A.S.-ul apare ca ocultă şi, pe cale de consecinţă, mai mult decât suspectă, fiind de aşteptat să ne-o facă cunoscută, onor Excelenţa Sa, Preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

În altă ordine de idei, "activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate" este, deocamdată, lansată în spaţiul legislativ drept o construcţie sui-generis, cum spun juriştii despre ceva atipic, controversabil şi indefinibil. Construcţia în speţă ţine metodologia serviciilor şi acolo trebuie să rămână. Promovarea ei în spaţiul juridic este dorinţa unui "expert" plin de complexe al Departamentului Securităţii Naţionale, aflat în căutarea propriei identităţi, într-un sistem cu care nu a avut niciodată ceva în comun, dar posedat, în schimb, de un nemăsurat orgoliu distructiv.

Pe cale de consecinţă, avem încă un argument în plus pentru a nu dat girul Parlamentului acestui raport prin care se încearcă legitimarea unor secreţii umorale pe care refulaţi ai Departamentului Securităţii Naţionale şi ai Secretariatului C.S.A.T. le-au indus fraudulos în procesul de legiferare a securităţii naţionale, folosindu-se de umbrela protectoare a unui C.S.A.T. de ale cărui vulnerabilităţi şi ignoranţe s-a abuzat de tot felul de sfertodocţi şi aşa-zişi ofiţeri acoperiţi, unii detaşaţi în staff-ul Administraţiei Prezidenţiale cu sau fără ştiinţa Excelenţei Sale, domnul Preşedinte suspendat al României, iar alţii risipiţi în puzderia organizaţiilor neguvernamentale care aspiră bani publici pentru studii strategice şi de securitate de care nimeni nu aude şi nimănui nu-i folosesc. Dar atenţie! Sunt şi aici băieţi deştepţi, marca semper fidelis!

Cu cât a devenit mai eficientă activitatea de informaţii pentru securitatea naţională după constituirea Comunităţii Naţionale de Informaţii nu ni se oferă nici un element obiectiv de apreciere a gradului de adevăr exprimat de raport. Dimpotrivă, realităţile practice ale mediului intern de securitate au contrazis o astfel de concluzie, iar dacă ar fi să luăm în seamă semnalele alarmante, şi, de ce nu, credibile, lansate de presă, am putea fi îndreptăţiţi să credem că şi Comunitatea Naţională de Informaţii a intrat în aceeaşi derivă anticonstituţională controlată, ca şi C.S.A.T. Altfel, în locul afirmaţiilor goale de conţinut privind succesele C.N.I. ni s-ar fi oferit elemente comensurabile de eficienţă, exemplificate cu probleme rezolvate de Comitetul Coordonator, Consiliul Operativ şi Consiliul Consultativ, ca organisme specifice ale Comunităţii Naţionale de Informaţii. S-a mai auzit ceva despre acestea după 18 noiembrie 2005, data constituirii C.N.I.?

Nu este de înţeles care poate fi legătura logică pe care C.S.A.T.-ul o face între activitatea sistemului securităţii naţionale şi predarea la C.N.S.A.S. a dosarelor Securităţii. Nu peste multă vreme, graţie programului "copilul şi laptopul", vor afla şi preşcolarii că întreg edificiul puterii portocalii s-a născut, dezvoltat şi spulberat pe influenţa politică negociată sub presiunea şantajului cu dosarele de securitate şi cu alte dosare, mai recente, cu substrat penal.

În cea de-a doua jumătate a raportului, cap. V, referitor la "terorismul internaţional, corupţie şi alte forme de criminalitate organizată transfrontalieră", domeniul realului şi al concretului sunt estompate de aserţiuni lingvistice de serviciu care, cu tot efortul, nu pot complini lipsa de realizări rămase în stadiul promisiunilor cu statut de minciuni propagandistice electorale.

În absenţa materialului faptic şi argumentului statistic, raportul nu ne poate convinge că, la adăpostul declaraţiilor de război făcute corupţiei, nu au înflorit noi afaceri şi scandaluri, ce vor constitui muniţia electorală a viitorilor pretendenţi la putere.

Securitatea energetică, în legătură cu care noi am atras atenţia încă din faza dezbaterilor publice asupra proiectului Strategiei Naţionale de Securitate, a fost descoperită de C.S.A.T. abia atunci când a izbucnit scandalul grupurilor de interese adverse care-şi adjudecau controlul resurselor - ieftine pentru ei şi scumpe pentru populaţie - şi numai după ce marele exportator răsăritean a întărit că este stăpânul robinetului, pe care îl deschide cui, când şi la preţul care îi convine. Halal previziune, aferim strategie! Postume sunt funeraliile, nu strategiile!

Celelalte capitole, VII-X, ţin de o rutină cronică, devenită o maladie instituţională a C.S.A.T.-ului care, în virtutea inerţiei, continuă a funcţiona precum un regiment, după canoanele "ordinului de zi pe unitate".

Cel mai important capitol al raportului - XI - care priveşte tocmai esenţa constituţională a C.S.A.T. - "organizarea şi coordonarea activităţilor care privesc securitatea naţională" - este şi cel mai secret, deoarece este rezumat într-o concluzie exprimată în numai şase cuvinte, care ţine să ne încredinţeze că: s-au adoptat hotărâri corespunzătoare domeniilor vizate.

Cine consideră că un astfel de raport este un document serios, credibil şi adecvat în formă şi conţinut să fie examinat de Parlament, pentru descărcarea C.S.A.T.-ului de gestiunea activităţii desfăşurate în anul 2006, comite, în opinia noastră, o gravă eroare, care l-ar descalifica atât ca om politic al unui partid, dar mai cu seamă ca parlamentar.

Raportul trebuie respins, iar o comisie specială a Parlamentului să fie învestită cu examinarea şi verificarea întregii baze documentare care poate furniza informaţii corecte, obiective şi concrete referitoare la activitatea desfăşurată de C.S.A.T. în anul 2006, în funcţie de care să putem decide în deplină cunoştinţă de cauză.