Parliamentary debates

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

De curând, am asistat la o scenă demnă de Reality TV: preşedintele României a agresat şi tâlhărit o ziaristă, luându-i (cu forţa) telefonul mobil cu care aceasta îl filma.

Mai mult, preşedintele a insultat-o, sau cel puţin aceasta i-a fost intenţia: a accesat memoria telefonului şi a şters câteva înregistrări, ceea ce poate însemna violarea corespondenţei.

Pe simplul cetăţean, acest şir de posibile infracţiuni l-ar fi trimis direct în faţa procurorului. În cazul celui mai iubit dintre cetăţeni s-au găsit imediat avocaţi - din oficiu - care să acrediteze ideea că scuzele ar fi suficiente pentru ca acest caz nefericit să fie închis.

De asemenea, putem constata că niciun procuror nu s-a autosesizat pentru vreuna din infracţiunile susmenţionate. În această situaţie, am putea crede că totul se va muşamaliza în cel mai clasic stil al baronilor politicii.

Avem, însă, de-a face cu un preşedinte care se pretinde a fi cel mai cinstit, mai reformator şi mai hotărât să apere drepturile românilor! De aceea, îi solicit ca, în calitatea mea de cetăţean, chiar dacă nu al Pieţei Universităţii, să se prezinte el însuşi, de îndată, la Parchet, să dea o declaraţie pe propria răspundere în legătură cu faptele pe care le-a comis, şi să aştepte decizia justiţiei la fel ca oricare cetăţean.

Altfel, o mare parte a populaţiei va bănui că se ascunde în spatele funcţiei politice deţinute, a imunităţii, şi că mult proclamata reformă a clasei politice, al cărei standard este chiar domnia sa, a fost doar o cacialma electorală. Ca să nu mai vorbim de efectele secundare ale gestului prezidenţial, atât în privinţa agresării jurnaliştilor, cât şi a unor anumiţi etnici, cărora de-acum încolo orice cetăţean lise va adresa, chiar dacă nu public, cu binecunoscuta sintagmă prezidenţială. Dar acesta e o altă chestiune.

Stimate domnule preşedinte,

Nu mă voi adresa procurorului general, urmând exemplul altor parlamentari, ci conştiinţei dumneavoastră civice, pe care nu eu, ci aproape 7 milioane de români acreditează ideea că o aveţi din plin. Poate fi, dacă vreţi, o contribuţie la construcţia noii clase politice.