Parliamentary debates

Domnul Ionel Palăr:

15 septembrie cu cântec

Anul acesta, 15 septembrie a fost un moment descriptibil prin trei cuvinte: haos, umilire, contradicţii. Actorii principali, sindicatele şi ministerul, au cântat, pe două voci, acelaşi imn - degringolada din sistemul educaţional.

Mi-a fost jenă să văd miile de dascăli (dacă au fost 20.000 sau nu, doar Ministrul Hărdău ne poate spune) adunate la protest, scandând şi strigând pentru o viaţă decentă. Toate astea, în vreme ce, din jilţul funcţiei sale, ministrul Hărdău insista, declarând ferm şi calm că anul şcolar va începe la 15 septembrie. Cum poţi să conteşti cu atâta vehemenţă realitatea?

Profesorii nu au blocat începerea anului şcolar, aşa cum s-a insinuat, căci şcoala a început de ieri. Doar simbolul începerii şcolii, 15 septembrie, a fost marcat de protest.

Este adevărat, sumele alocate de guvernul actual educaţiei depăşesc tot ceea ce s-a oferit acestui domeniu, de 17 ani încoace. Dar ministerul de resort este cel care trebuie să vegheze la gestionarea corectă a acestor sume. Şi tot ministerul de resort trebuie să facă în aşa fel încât soarta profesorilor să fie mai bună.

În permanenţă oaia neagră a domeniilor finanţate în România, învăţământul îşi cere, cu decenţă, drepturile. Profesorii nu au pus niciodată în pericol soarta copiilor, nici nu au blocat, în adevăratul sens al cuvântului, începerea anului şcolar. Au boicotat doar o semnificaţie. Dar care trebuie să dea de gândit celui însărcinat să se ocupe de această chestiune de care depinde, în fond, sănătatea unei naţii.