Parliamentary debates

Domnul Ion Gonţea:

Declaraţie politică: "Agenţia Naţională "..de Integritate oare?"

Nu este greu de înţeles de ce anumite partide sau grupuri politice ori numeroşi "lupi moralişti", nu agreează ideea ca Agenţia Naţională de Integritate să fie o instituţie "cu conţinut", puternică şi eficientă.

Faptul că în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor s-a scos din competenţa agenţiei controlul averilor demnitarilor, nu este decât o măsură prin care această instituţie este într-adevăr un "corp fără suflet", o adevărată ficţiune instituţională.

Golită fiind de conţinut, Agenţia Naţională de Integritate, devine o structură decorativă şi aduce nemijlocit o pată de îndoială la întrebarea: Cine şi ce are ceva de ascuns? Concluziona este una singură: că există grupuri de interese care au ceva de ascuns şi care nu lasă ca lucrurile sa fie clarificate în privinţa averilor uriaşe ilicite dobândite.

În fapt, ceea ce nu se vrea a fi înţeles este că Agenţia Naţională de Integritate nu face decât să sesizeze anumite situaţii de fapt cu privire la modul de dobândire a averii, stări de incompatibilitate, conflict de interese şi numai în cazuri temeinic justificate se va merge pe procedura de drept comun unde organe şi instituţii cu atribuţii bine determinate vor avea competenţe de tragere la răspundere. Agenţia nu este decât o verigă lipsă care, practic, ocupă un spaţiu gol la momentul acesta. Este important să facem diferenţa între ce act adoptă Agenţia Naţională de Integritate şi aplicarea sancţiunii propriu-zise, pentru că nu agenţia aplică sancţiunea, de exemplu, în cazul parlamentarilor, sau în cazul magistraţilor, ci corpurile respective, corpul profesional respectiv.

Agenţia Naţională de Integritate nu constată caracterul ilicit al averii, ci caracterul nejustificat al ei, nu intră în casă, nu dispune măsuri asigurătorii, nu interceptează comunicaţii şi mai ales nu confiscă. Deci, are în momentul acesta mai puţine atribuţii decât are un inspector fiscal, pe Codul de procedură fiscală în vigoare în România, astăzi. Sunt două concepte complet diferite şi Curtea Constituţională ne spune exact ce putem confisca în conformitate cu art. 44 din Constituţie, pe care noi îl avem în România şi nu putem să facem abstracţie de el.

Nu putem uita ca raportul Comisiei Europene, din 16 mai 2006, cuprindea, pentru prima oară, o referire explicita la Agenţia Naţionala de Integritate ca o condiţie pe care România trebuie să o îndeplinească în procesul aderării la UE.

Considerăm că trebuie întărită legislaţia cu privire la infracţiunile legate de evaziunea fiscală, realizate proceduri rapide şi eficiente care să asigure structurilor abilitate posibilitatea sa de a-i obliga pe cei ce au dobândit venituri nedeclarate şi neimpozitate, materializate în averi colosale, să plătească impozitul corespunzător acestor venituri şi Agenţia Naţională să fie lăsată de Integritate.