Parliamentary debates

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

«Uninominalul şi "nechezolul"»

Legea votului uninominal a fost adoptată (inclusiv cu votul meu şi al celorlalţi colegi conservatori), marţi, 4 martie, sub titlul "Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor, Senatului şi autorităţilor administraţiei publice locale". De ce trebuiau amestecaţi parlamentarii cu preşedinţii de consilii judeţene n-am înţeles nici acum. Dar la un alt aspect doresc să mă refer aici (de altfel, am făcut-o şi în ziua respectivă, tot de la tribuna Legislativului): cel al pragului electoral la votarea pe sistem uninominal a senatorilor şi deputaţilor. De data asta, chiar că s-a reinventat roata: ca la noi, la nimeni! La articolul 47 punctul 2 din lege, se prevede obligativitatea atingerii unui prag electoral de 5% pentru Senat, respectiv Cameră. Dacă această condiţie nu este întrunită, atunci, pentru a intra în Parlament, o formaţiune trebuie să se situeze pe primul loc în cel puţin 9 colegii uninominale (3 pentru senatori plus 6 pentru deputaţi). Cu acest prag, se anulează, practic, opţiunea alegătorilor pentru un anumit candidat care a performat într-un colegiu uninominal, dar partidul al cărui membru este nu a realizat pragul pe ţară.

Prin ridicarea unor asemenea bariere în calea accederii în Parlament a candidaţilor puternici, este afectată însăşi esenţa scrutinului uninominal, adică votul personalizat şi legătura strânsă dintre alegători şi cel ales. În acest sens, am propus ca respectiva condiţie să se refere la obţinerea a numai 4 colegii uninominale pentru Cameră sau 2 pentru Senat. De ce era mai potrivită particula "sau" decât particula "şi"? Pentru simplul motiv că, în sistemul constituţional românesc, cele două Camere ale Parlamentului sunt separate, au atribuţii deosebite şi roluri distinct, consfiinţite atât prin Legea Fundamentală din 1991, cât şi prin revizuirile aduse acesteia în 2003.

A fost absurdă, aşadar, votarea unui prag cumulativ Senat plus Cameră la litera c) a articolului 47 punctul 2, în paralel cu statuarea de praguri separate (5% pentru Senat sau Cameră) la litera a), respectiv litera b)! De altfel, viaţa politică postdecembristă ne arată că au existat partide care au îndeplinit pragul pentru o Cameră a Parlamentului, dar nu au reuşit să-l obţină pentru cealaltă Cameră şi, totuşi, pe bună dreptate, au avut reprezentare în Legislativ. De exemplu: PDAR, în 1992, a acces în Senat, nu şi în Camera Deputaţilor.

Evident că argumentele expuse au fost ignorate de "maşina de vot" care a adus o umbră în plus peste lumina votului uninominal şi a voinţei de reformare a clasei politice. Avem, prin urmare, vot uninominal cu prag. Dar existenţa pragului desfiinţează însăşi ideea de scrutin uninominal. Poţi să candidezi, să câştigi detaşat într-un colegiu, dar nu vei ajunge în Parlament decât dacă mai câştigă încă 8 candidaţi ai partidului tău. Sper că această prevedere aberantă şi altele asemenea vor fi sancţionate ca atare de Curtea Constituţională. Iar dacă nu - atunci vom avea un surogat de vot uninominal. Un "nechezol" în loc de cafea braziliană veritabilă...