Parliamentary debates

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"15 mai - Ziua internaţională a familiei"

Pe data de 20 septembrie 1993, Adunarea Generală a ONU a decis ca ziua de 15 mai a fiecărui an să fie sărbătorită ca zi internaţională a familiei cu scopul unei mai bune înţelegeri a problemelor familiei şi unei îmbunătăţiri a capacităţii ţărilor de a rezolva aceste probleme prin politici corespunzătoare. Printr-o hotărâre a Guvernului, şi în România, "Ziua familiei române" este marcată începând din anul 1994 - Anul internaţional al familiei, la aceeaşi dată cu "Ziua internaţională a familiilor".

Această zi constituie un moment de reflecţie asupra importanţei pe care o are familia în societate şi asupra politicilor economice şi sociale de susţinere a familiei. Bunăstarea unei societăţi şi binele comun depind într-o foarte mare măsură de buna funcţionare a familiei, care constituie una din structurile sociale fundamentale ale societăţii şi totodată un simbol al responsabilităţii sociale, dat fiind faptul că familia şi climatul familial îşi pun amprenta asupra comportamentului viitor al oamenilor în societate, a valorilor pe care le respectă şi promovează, asupra modului de raportare la societate.

Schimbările politice, economice şi culturale care au avut loc în societate în ultimele decade au fost însoţite şi de schimbări în sfera familiei. De asemenea, de-a lungul timpului, familiile au cunoscut o evoluţie şi datorită transformărilor sociale, a modificării moravurilor, tradiţiilor şi obiceiurilor, familia şi societatea influenţându-se puternic, reciproc.

Crizele din societate se reflectă în relaţiile dintre membrii familiei, marcând comportamentul partenerilor, raporturile dintre copii şi părinţi şi raporturile acestora cu societatea, factorii economici şi sociali având în zilele noastre o influenţă deosebită asupra constituirii familiei, relaţiilor dintre soţi, relaţiilor dintre părinţi şi copii, divorţurilor etc., conducând frecvent la acutizarea crizelor familiale, apariţia divorţurilor corelate cu infidelitatea, apariţia unor mari deficienţe în raporturile părinţi-copii, apariţia sau creşterea violenţei între membrii familiei, scăderea natalităţii şi creşterea numărului de abandonuri.

Studiile sociologice arată că familiile tinere sunt afectate de tranziţia economică şi socială prin şomaj, insecuritate la locul de muncă, insatisfacţie ocupaţională, datorii acumulate, insatisfacţie faţă de venituri, sărăcie, lipsa locuinţelor sau locuinţe necorespunzătoare, nesiguranţă economică, reducerea activităţilor de timp liber, dificultăţi de acoperire a cheltuielilor pentru creşterea şi educarea copiilor.

În plan global, asistăm la o dezintegrare a conceptului de familie, unii viitorologi preconizând chiar dispariţia familiei clasice. Cu toate acestea, în România postdecembristă specialiştii constată o revalorizare a familiei, care conferă individului un sentiment de securitate, un mediu moral şi ordonat, prin contrast cu mediul haotic din societatea de tranziţie. Alvin Toffler considera că singura soluţie pentru restabilirea familiei nucleare este "îngheţarea progresului tehnologic, blocarea serviciilor, împiedicarea mobilităţii sociale, standardizarea normelor sociale, limitarea activităţii femeilor în gospodărie, prelungirea dependenţei tinerilor faţă de părinţi şi intensificarea controlului naşterilor".

Evident, acest lucru pare utopic în prezent şi probabil că nu se va pune în aplicare niciodată, însă există o serie de alte măsuri ce pot fi luate pentru reducerea ameninţărilor la adresa siguranţei familiei, măsuri legislative, instituţionale, financiare, economice, educaţionale şi culturale, care, conjugate, constituie o importantă parte din obiectivul unei bune guvernări şi un start pozitiv pentru ca familiile să aibă ca fundament principii morale sănătoase, ce vor conduce la familii echilibrate, la formarea sănătoasă a tinerilor în familie şi la înlăturarea posibilelor dezechilibre economice, a violenţei şi abuzurilor.

Dincolo de toate transformările prin care familia a trecut de-a lungul timpului, dincolo de toate vicisitudinile întâmpinate, există nişte constante ce au caracterizat şi caracterizează o adevărată familie, pe care atât de bine le-a exprimat Petre Ţuţea spunând "În familie trebuie să stăpânească iubirea, voinţa zămislirii, ordinea, conştiinţa datoriei. Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumuseţea idealului comun.